Comentariul autorului:
Recunoscută ca o perioadă a marilor schimbări economice și sociale atât la nivel european, cât și la nivel național, perioada interbelică a reprezentat pentru orașul Cluj un moment important în dezvoltarea sa urbanistică și arhitecturală, contribuind decisiv la procesul său de modernizare început în secolul al XIX-lea. Consecințele Primului Război Mondial și ale Conferinței de Pace de la Paris au afectat profund ordinea politică, socială și culturală europeană, determinând schimbări semnificative în structura sa administrativă, demografică și etnică. În contextul destrămării Imperiului Austro-Ungar și al înfăptuirii Marii Uniri, Clujul a redevenit cel mai important oraș al Transilvaniei, cunoscând o nouă etapă istorică ce și-a pus amprenta asupra imaginii sale de până atunci. Prin statutul său de important centru politico-administrativ al României Mari, mai întâi ca reședință a județului Cluj (1925) și apoi ca reședință a ținutului Someș (1938), orașul a beneficiat de o dezvoltare pe toate planurile, petrecută pe fondul unei euforii generale și într-un context favorabil la nivelul întregii țări. Instalarea noii administrații românești în anul 1919 și deschiderea orașului către populația românească din Transilvania și din Vechiul Regat au determinat o evoluție demografică ascendentă, structura etnică a locuitorilor suferind modificări importante. Această creștere a numărului locuitorilor și a exigențelor lor s-a reflectat în evoluția economică, socială și culturală a orașului, generând diversificarea activităților urbane. La toate acestea se adaugă rolul de important centru academic și universitar pe care orașul Cluj l-a câștigat în această perioadă. Toate aceste aspecte au contribuit la evoluția urbanistică a Clujului interbelic, una care a cunoscut în acest relativ scurt interval de timp o dinamică fără precedent, prin extinderea cu 80% a suprafeței intravilanului, însoțită de creșterea considerabilă a numărului de construcții edificate.
Cercetarea acestor aspecte este concepută în trei etape succesive de studiu: o prezentare a cadrului istoric general al Clujului din epocă, evidențierea principalelor considerente cu privire la gestiunea urbană și relevarea principalelor modificări din structura construită a orașului. Perioada de studiu a fost stabilită în linii mari în intervalul anilor 1919-1940, când orașul s-a aflat pentru prima dată sub administrație românească, însă în unele cazuri sunt studiate dezvoltări urbanistice ulterioare, pentru a releva continuități sau discontinuități ale unor proiecte interbelice și pentru a evidenția importanța recunoașterii și protejării patrimoniului păstrat. Concluziile cercetării au urmărit particularizarea condițiilor și variantelor specifice orașului Cluj din această perioadă, raportate la un context mai larg, național și european.
