Vila în stil neoromânesc, expresia căutărilor unui model autohton în locuinţa individuală urbană

Autor:
Ruxandra Nemțeanu
Colaboratori:
Prefaţa: Anca Brătuleanu
Editor: Mirela Duculescu
Grafica şi design: arh. Octavian Carabela
Redactor: Eugenia Petre
Traducere: Alistair Ian Blyth
Editura:
Simetria
ISBN/ISSN:
978-973-1872-29-2
Publicat:
martie 2014
Cuvinte cheie: patrimoniu, vila, stil neoromânesc
Cartea, apărută cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, dorește să atragă atenția asupra unui program de arhitectură valoros, vila în stil neoromânesc, segment din cadrul patrimoniului cultural, care dispare iremediabil prin fenomenul de modernizarea și globalizare urbană a orașelor, având drept consecințe pierderea identității noastre culturale. Se dorește o sensibilizare a societății pentru păstrarea și ocrotirea vilelor realizate în acest stil, creații a marilor arhitecți români.
Arhitectura cu „specific naţional” este apanajul sfârșitului de secol XIX şi începutului de secol XX. Programul de vile, prin prelucrarea cultă a modelelor istorice vernaculare, ecleziastice sau laice autohtone, a ajuns să fie cel mai apreciat exponent al stilului neoromânesc.
Lucrarea s-a conceput în două părți distincte, rezultatul a două paliere de cercetare, care au încercat să surprindă complexitatea stilului neoromânesc: primul, înţelegerea fenomenului în context european şi autohton, al doilea, comanditari şi arhitecți adepţi ai stilului.
Evidenţierea unor metode de combinare specifice stilului neoromânesc în cadrul sistemului de asamblare părţi/întreg, precum şi forma de răspândire a modelului prin arhitecți, antreprenori, meseriași a stat la baza interpretării fenomenului cultural. Criteriul de reprezentativitate a clasificat cel mai tranșant tipul de locuinţe unifamiliale în funcție de starea materială a beneficiarilor, a păturilor sociale din care proveneau.
Palatul urban, vila aristocrată, program cerut de marea aristocraţie burgheză care aspiră la un model al locuinţei prezentat în forme unicat şi în idiomuri istorice româneşti. Arhitecţii români, Petre Antonescu, N. Ghica-Budești, Grigore Cerchez au făcut apel la arhitectura sacră (Foişorul lui Dionisie din Mânăstirea Hurezi pentru Palatul Cotro¬ceni, Mânăstirea Văcărești pentru Casa I.I.C.Brătianu) ca şi arhitecţii englezi, adepţi ai stilului Revival.
Vila unicat sau în serie mică cerută de burghezia mijlocie, formată în special din intelectuali de profesie liberală, apelau la formule standardizate în serie mică, refolosite de la un șantier la altul pentru o optimizare a costurilor de execuţie. Cei trei arhitecți, Paul Smărăndescu, Statie Ciortan și Arghir Culina, au fost autorii care au stimulat utilizarea explozivă a modelului vilei în stil neoromânesc, în varianta Revival de sorginte muntenească.
Locuinţele ieftine. Această grupare poate fi considerată o versiune simplificată, cu o expresie lipsită de personalitate și reprezentare socială, cu intenţia de a rezolva problemele interbelice stringente ale locuirii de masă.
Arhitectura neoromânească este un hibrid arhitectural între o formă autohtonă (faţade, subansambluri istorice) şi un fond european (schemă funcţională şi compoziţională).

Panou pentru expoziţie

Click pe panou pentru a-l vedea la mărimea originală (se va deschide într-o fereastră nouă).