Casa AB

Amplasament:
Zona Centrala, situata in limitele de protectie a valorilor istorice si arhitectural-urbanistice si Subzona Centrala, in care se mentine configuratia tesutului urban traditional.
Imobil:
Teren cu o suprafata de 520 mp si un corp de cladire cu D+P+E+M, construit in anul 1928, cu un apartament la parter si unul la etaj.
Date cladire existenta:
- sistem constructiv – zidarie portanta si plansee de beton armat
- acoperis – sarpanta din lemn si invelitoare de tabla
Lucrari de executie solicitate prin Certificatul de Urbanism:
- recompartimentare interioara – cu pereti usori din gips carton
- plafoane false orizontale si inclinate – in spatiile de la mansarda
- realizarea unei scari interioare de beton – intre etaj si mansarda
- dezafectarea scarii de serviciu din lemn – intre etaj si mansarda
- inlocuirea pardoselilor existente – inclusiv a suportului acestora
- suplimentarea luminii naturale la mansarda – cu ferestre si luminatoare Velux
- refacerea instalatiilor interioare – conform noilor spatii si functiuni
Date locuinta reamenajata:
- nr. de niveluri: 2 din 4 – etaj si mansarda
- aria construita – Ac = 184,20 mp
- aria desfasurata – Ad = 368,40 mp
- aria utila totala – Au = 279,10 mp
- inaltimi libere: 3,00 m la etaj si 2,73 m - 2,50 m la mansarda

Dileme si provocari
Daca am defini arhitectura ca „sculptura a carei materie prima este spatiul”am putea adauga ca, in cazul celei de interior, modelarea poetica a spatiului se ajuta o data mai mult de acest instrument care este lumina, sub toate aspectele – naturala sau artificiala, generala sau locala, directa sau indirecta, puternica sau filtrata – si cu toate metamorfozele ei, precum reflexiile si umbrele.
Pentru ca intr-o casa veche si frumoasa nici hotii nu intra fara o emotie in plus, data de istoria care razbate de dincolo de lucruri, am stabilit cu o anume rigoare granita dintre „fost”si „actual”, incluzand aici si delimitarea dintre anvelopa fatadelor considerate ca bun public si spatiul interior, eminamente privat.
Dincolo de principiul de a conserva „in situ” cat mai mult din ceea ce poate da o identitate reala unei case si unei locuiri, pastrarea unora dintre elementele casei vechi a avut ca scop si re-potentarea acestora intr-un nou context, precum mozaicul turnat si balustrada din fier forjat a scarii de acces din parter, sau tamplaria de lemn, cea interioara cu rame si tablii si cu sprosuri in zonele vitrate, iar cea exterioara dubla si cu feronerie ornamentala.
Nivelul spatiilor de noapte a fost exprimat ca spatiu mansardat prin elemente de tip iconic, precum „cutiile luminoase” ale lucarnelor, zonele inclinate de plafon si elementele de sarpanta reformulate si asumate ca„palimpsest”al fostului pod.
Iluminarea naturala generoasa, precum si cea artificiala, gandita scenografic, pun in scena o cromatica dominata de albul unificator si descriptiv al aspatiului arhitectural si sustinut, fara contraste mari, de alte cateva culori dense si calde.