Sala ‘Şantier’ 95%

Autori:
Paul Mihai Moldovan, Florin Vasile Lazăr, Anamaria Moldovan
Colaboratori:
Instalații: CSP Proiect Line
Mobilier+tâmplărie: Salice Prodcom
Executant: Rareș Construcții
Fotografii: ateliercetrei, Călina Langa, Ovidiu Micșa
Beneficiar:
Școala Populară de Arte 'Tudor Jarda' Cluj-Napoca
Localizare:
România, jud. Cluj, Cluj-Napoca, Fabricii de Zahăr nr. 51 vezi harta
Indicatori:
Su: 245 m2
Sala ‘Șantier’ 95%
platformă, multifuncțional, personalitate, identitar, tradițional

Concepută pentru a răspunde necesităților culturale ale Școlii Populare de Arte 'Tudor Jarda', Sala 'Șantier' se dorește o platformă care poate găzdui spectacole de teatru în diverse configurații, conferințe, prezentări de modă, concerte, expoziții, workshop-uri, baluri, cocktail-uri sau diverse târguri. Sala este localizată într-o extensie de cca. 1970’ a unei clădiri care apare în documentele topografice ale Clujului încă de la 1870. Clădirea a avut un spectru larg de funcțiuni, de la atelier de reparat șarete până la spital, știindu-se cu certitudine că ansamblul eclectic din care face parte a funcționat, la începutul secolului XX, ca Institut Regal de Corecție.

Pentru a răspunde cerințelor de multifunctionalitate menționate mai sus, cea mai mare parte a bugetului a fost alocată infrastructurii tehnice și echipamentelor (e.g. iluminat, sonorizare) cu care este dotată sala. Acestea din urmă au fost împărțite în sisteme fixe și sisteme mobile. Cele mobile, împreună cu scena, permit școlii să opereze în teritoriu, oriunde și oricând există nevoia sau oportunitatea, dar și să genereze fonduri operaționale.

Conceptul arhitectural se bazează pe intervenții minime cu 'efecte maxime', ținând cont în același timp de parcursul istoric al clădirii. Ideea a fost aceea a unei 'întoarceri la origini' și a lucrului cu elemente ale construcției, precum punerea în valoare a zidăriei de cărămidă plină, folosirea unui plafon acustic suspendat doar în zona scenei și păstrarea, în consecință, aparentă a structurii de 1970' din beton a tavanului sălii. Elementele adăugate au fost pardoseala din lemn masiv de stejar, peretele acustic din panouri de MDF furniruite cu stejar, tocurile, din lemn masiv de stejar și panouri din MDF furniruite și, bine înțeles, cortina și draperiile, toate din catifea ignifugată.

Astfel, zidăria de cărămidă aparentă, parchetul din lemn masiv, panourile acustice furniruite și draperiile subliniază latura istorică a sălii, în timp ce tavanul vopsit gri antracit, tubulatura sistemului de ventilație, soluțiile de iluminat scenic și ambiental și sistemul de sonorizare contrastează naturalețea materialelor menționate anterior. S-a dorit ca, atât prin cromatică, cât și prin materialitate, spațiul creat să permită desfașurarea actului cultural fără ca 'personalitatea' amenajării să i se impună.

Una din preocupările, atât dilemă, cât și mai ales provocare, principale ale biroului nostru este dedicată, în mod constant, conceptelor de identitar și tradițional și posibilelor relații dintre cele două concepte. Elementul identitar al sălii devine, astfel, peretele acustic, executat din panouri de MDF furniruit perforate după o interpretare grafică a modelului tradițional de cusătură populară românească, folosită la mâneca iei, 'lunceț de unspreceze' sau 'albină'. Atât din motivele amintite mai sus, cât și, bine înțeles, din rațiuni acustice, acest perete se opune scenei.

Panou pentru expoziţie

Click pe panou pentru a-l vedea la mărimea originală (se va deschide într-o fereastră nouă).