Strategie de regenerare urbană a unei zone istorice - studiu de caz „Cetate” Timişoara

“The importance of pedestrian public spaces cannot be measured, but most other important things in life cannot be measured either…Parks and other pedestrian places are essential to a city’s happiness.” Enrique Peñalosa, former Mayor of Bogotá, Colombia
Necesitatea spaţiilor publice de calitate apare cu claritate în Charta de la Leipzig (2007), ce prevede ca obiectiv principal atragerea cetăţenilor, activităţilor şi investiţiilor în centrele oraşelor. Pentru clarificarea conceptului de spaţiul public este necesar să definim anumite caracteristici ale sale, printre care accesibilitatea, tipul de activităţi, distanţele şi densitatea pietonilor, etc. care joacă un rol important pentru sustenabilitatea lor. Spaţiul public pietonal trebuie înţeles ca făcând parte dintr-o reţea, necesară pentru sănătatea socială şi psihologică, încurajarea dialogului şi diversităţii în fiecare comunitate.
O analiză a evoluţiei istorice a centrelor municipiului Timişoara, ne demonstrează că numărul lor nu a crescut intre 1941 şi 1998, cu aceeaşi proporţie ca populaţia. Un oraş de mărimea Timişoarei ar trebui să beneficieze de un centru major, ce se sprijină pe câteva centre secundare şi o multitudine de centre de comunitate, realizate astfel încât să satisfacă nevoile specifice de identitate a fiecărei comunităţi. Aşadar recentrarea vieţii întregului municipiu nu se poate face doar prin recentrarea centrului istoric „Cetate”, ci prin integrarea holistică a tuturor centrelor comunităţilor. În cadrul lucrărilor de dizertaţie de la masteratul de urbanism, U.P.T. au fost oferite soluţii pentru 30 de astfel de centre de comunităţi cu tipologii diferite – zone de blocuri, individuale, zone istorice, etc. Studiile adoptate s-au axat pe metoda de „acupunctură” locală, prin care s-a dorit regenerarea vieţii comunităţilor respective. Pentru a crea o reţea de centre de sprijin au fost prevăzute o serie de legături pietonale care converg spre „Cetate”. Toate măsurile luate sunt corecte, dar nu suficiente ca zona să fie sustenabilă pe întreg parcursul anului fără strategii colaterale.
Propunerile noastre asupra acestora constau în: 1.transformarea „Cetăţii” intr-un mal în aer liber de cca 200.000 mp, ce presupune un parteneriat între autoritatea publică şi micii comercianţi din zonă care să contrabalanseze presiunea existentă a „Iulius Mall” 2.transformarea „Cetăţii” într-o zonă de irigare, cu studenţi (cei mai dinamici locuitori) care activează în campusul din parşile de sud, nord şi est. Aceasta se poate realiza prin întărirea şi extinderea spaţiilor cu caracter academic şi cultural şi axarea lor pe inovaţie şi creativitate şi nu prin abandonarea lor. Locuinţele de la etaj, cu puţine şanse de supravieţuire transformate în rezidenţe pentru studenţi 3. transformarea „Cetăţii” într-o zonă de birouri, care să se alipească noilor centre de afaceri ce au apărut pe vechile amplasamente industriale.
Prin aplicarea a acestor măsuri, centrul „Cetate” poate deveni locul magic şi sustenabil al oraşului, prin extensia sa spaţială, prin diversificarea activităţilor, prin organizarea acestora pe întregul parcurs al anului.