Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea

Clasicizarea operei lui Ion Luca Caragiale au facut-o altii ,surprinzator la romani chiar in timpul vietii scriitorului ;o satira cruda intr-un act;cu un Leonida de-un egoism feroce,as in politici europene(Galibargdi! Incuscrirea cu Papa) si o Efimita plina de umor (de unde lefi daca nu mai sunt biruri!), fara acea stare de a fi atent in asteptare, fara intrigi fara nimic spectaculos din parcursul minimal al unei piese de teatru;pana si revolutia din strada o facatura!
…nimic autentic,nici revolutia, nici salonul –pe care l-am dorit un contrapunct la nimicurile geniale ale dramaturgului; un plan inclinat-dusumeaua cu imbinarea voit imperfecta a dulapilor ,stramba ca o dantura defecta,imrbracata in sclipitiorul(orbitor! n.a.) placilor din inox ; mulate perfect pe planul inclinat- creeaza o sursa proprie de lumina care transfigureaza fizionomiile personajelor,efect care nu ti-l ofera nici o orga de lumini din vre un teatru. Peretii contorsionati, contrapunct la starea de asteptare lipsa din text, care compun lumina impreuna cu dusumeaua,un pat tampit,fereastra din fundal acoperita de o draperie din polimeri vopsita pe scena. Adio umbrelor proprii si umbrelor purtate!
Finalul -contre jour ul luminii descompune tot interiorul,anuleaza tot.
Materialele scenografice s-au ales in functie de cum isi fac treaba sub reflectoare in contextu l regizoral ,nu dupa pozitia ocupata in dex sau text. (dictionarul caragiale!)
Spectacolul, -premiera la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt -s-a jucat putin din pacate,;caseta cu filmul inregistrata de Sandu Dabija s-a pierdut.
Fotografiile de pe panou sunt din arhiva personala; scuze pentru calitatea imaginilor.