Sală de conferinţe şi corp secundar birouri

Plimbîndu-te pe străzile Sibiului vechi, trecînd prin Piaţa Mare, pleacă o stradă ce
coboară către gară. În faţa ta răsare o clădire impozantă , cu decoraţii baroce. Ceea ce te
frapează e masivitatea ei; poarta monumentală prin care se accede atît în interior cît şi în
curte. Ajuns dincolo de ea descoperi o altă lume; casa prezentului proiect face parte din
ea. De fapt, proiectul e o intervenţie chirurgicală în ţesutul urban al al Sibiului medieval.
Odată cu construirea in sec.XX a băncii "Marmorsch-Blanck" (actual sediul
Consiliului Judeţean Sibiu), lotul a fost curăţat complet de construcţii. Astfel a apărut la
stradă o clădire eclectică înaltă, avînd în spate un spaţiu viran mare, complet necaracteristic
ţesutului tradiţional medieval. Prezenta intervenţie şi-a propus ca , pe lîngă
cerinţele funcţionale ale temei (Sală de Conferinţe 115 locuri şi extinderea spaţiilor de
birouri ale clădirii existente) să refacă oarecum ţesutul oraşului vechi.
Analiza sitului a evidenţiat o cornişă comună de cca.11,0ml ce a devenit cornişa
corpului de birouri.Forma lui de echer formează împreună cu corpul din spate al clădirii
existente o piaţetă. Această piaţetă-foyer face accesul la Sala de conferinţe a cărei formă
a fost generată de conturul lotului. Prin porticul alb al parterului, elementul ce se repetă
obsedant e zidul. Zidul de piatră liber, sau acoperit de sticla foyerului, se imprimă la
scară dublă pe cortina de sticlă a etajelor. El devine semitransparent, zidul cetăţii ce
definea altădată burgul, devine azi parabolă a modernităţii. Oamenii înoată
semitransparent prin oceanul zidului (iluzie a libertăţii ?) sau etica realului contemporan
îi transformă în peştişori de ţiglă...
Sala e o parabolă a copacului vieţii, frunzişul piramidei coboară prin corpul de
lemn interior în rădăcinile semicirculare ale gradenelor. Pentru că natural sala nu putea
fi luminată decît zenital, am preferat să interpretăm asta ca pe un dialog între o piramidă
şi o boltă naturală-înfrunzită, umbrele căpătînd valoare de mesaj.
În ansamblul ei, casa e prima intervenţie modernă admisă în textura Sibiului
vechi, demersul conceptual suportînd presiunea tradiţiei, a istoriei. De aceea primul
lucru ce mi-a apărut au fost doar versuri:
Prin mine curge vechiul lut
Cum umed vechiul vas de cult
S-a întrupat dintr-un sărut
De buze stinse de demult.