Comentariul autorului:
Proiectul a fost realizat în cadrul unei mobilități de studiu Erasmus de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Universității Tehnice Cluj-Napoca, la Università Iuav di Venezia. Lucrarea a fost dezvoltată în cadrul atelierului anului II de masterat, desfășurat în limba engleză și structurat pe trei direcții de lucru: arhitectură, restaurare și structuri, fiecare coordonată de un profesor distinct. Integrarea acestor trei dimensiuni, aplicate asupra aceluiași obiect de studiu, a constituit un proces complex și provocator, dar a generat rezultate consistente.
Studiul are ca obiect Asilo Rossi din Schio, Veneto, o clădire de patrimoniu industrial și educațional ridicată în secolul al XIX-lea la inițiativa industrialistului Alessandro Rossi și destinată inițial ca grădiniță pentru copiii muncitorilor. După decenii de utilizare, clădirea a fost abandonată, pierzându-și atât funcțiunea, cât și rolul comunitar.
În acest context, proiectul propune reconversia clădirii într-o școală de dans și muzică, ca modalitate de revitalizare funcțională și de reintegrare culturală în viața comunității. Intervenția arhitecturală este gândită ca un gest discret, fundamentat pe principiul stratificării și inserției: elementele noi sunt introduse într-un mod controlat, menținând un dialog echilibrat între memoria istorică și cerințele contemporane.
Organizarea spațială exploatează diferențele de nivel pentru a genera dinamism și continuitate vizuală, având ca nucleu un spațiu flexibil, dedicat muzicii și dansului, capabil să se adapteze diverselor tipuri de evenimente educaționale și performative.
În ceea ce privește intervenția de restaurare, aceasta are la bază păstrarea materialității istorice a clădirii, concomitent cu adaptarea sa la exigențele acustice și funcționale ale unei școli contemporane. Procesul a fost structurat etapizat: identificarea elementelor constructive și datarea lor, urmată de analiza tipologiilor de degradare pentru fiecare componentă și, în final, stabilirea soluțiilor de intervenție. Toate aceste date au fost sistematizate și reprezentate grafic pentru a facilita înțelegerea procesului.
Analiza structurală a evidențiat efectul de împingere generat de structura acoperișului, care transmite forțe orizontale către zidurile portante. În lipsa unor contramăsuri structurale, aceste forțe conduc la tensiuni de forfecare și la deplasarea spre exterior a pereților, vizibile prin fisurile diagonale marcate în imagini.
Soluția structurală încorporează o varietate de intervenții, de la consolidarea locală a elementelor fisurate prin aplicarea de plăci metalice, până la instalarea de tiranți metalici cu mecanisme de distribuire a eforturilor pentru fermele principale și secundare. Acestea au rolul de a transmite încărcările către pereți și de a reduce efectul de împingere orizontală observat în special pe fațada sudică.
Pe lângă consolidările structurale, intervențiile au vizat zidăria – prin injecții cu mortar pe bază de var și eliminarea tencuielilor recente; coloanele din fontă, protejate prin tratamente anticorozive, precum și completarea funcțională prin introducerea unui lift hidraulic independent. De asemenea, tâmplăriile au fost restaurate sau înlocuite cu piese compatibile, iar elementele decorative au fost consolidate și protejate prin tehnici de curățare și aplicarea de straturi de protecție.
Prin acest demers, Asilo Rossi își recapătă relevanța urbană și socială, transformându-se dintr-o clădire abandonată într-un spațiu educațional activ. Intervențiile propuse urmăresc nu doar conservarea valorii sale istorice, ci și reintegrarea clădirii într-un circuit cultural contemporan, unde patrimoniul și funcționalitatea se completează reciproc.
