Comentariul autorului:
Spațiul „Visit Oradea” ocupă o suprafață de doar 15 metri pătrați, dimensiune care, prin caracterul ei limitativ, a reprezentat o provocare majoră pentru arhitecți. Constrângerea a fost însă transformată într-un exercițiu de densitate conceptuală, unde fiecare detaliu, material sau suprafață a trebuit să își asume o funcție multiplă: utilă, simbolică și estetică. Amplasarea în cadrul ansamblului urban din Piața Independenței, în imediata proximitate a malului Crișului Repede și a palatelor istorice orădene, a impus o abordare care să integreze dialogul dintre patrimoniul arhitectural și contemporaneitatea unei intervenții de branding. În acest context, spațiul se definește ca interfață între trecutul construit și prezentul turistic, între memoria locului și reprezentarea identitară a orașului.
Spațiul „Visit Oradea” propune o experiență arhitecturală care transcende convențiile centrelor de informare turistică și se apropie de statutul unei instalații urbane. Construit la intersecția dintre scenografie, design de brand și arhitectură, proiectul este gândit ca o platformă imersivă de reprezentare a identității orădene. Conceptul său originar pornește de la analogia cu diapozitivele fotografice: fiecare suprafață reflectantă devine un cadru care surprinde fragmente din oraș și le recompune într-un discurs vizual coerent, menit să reactiveze memoria colectivă și să genereze noi forme de percepție urbană.
În plan conceptual, spațiul se prezintă ca un mecanism de proiecție poetică. Reflexiile nu sunt simple jocuri optice, ci adevărate secvențe de film, în care orașul intră și iese din cadru, mereu schimbător, mereu altfel. Interiorul devine astfel o peliculă vie, un film colectiv al arhitecturii orădene, în care clădirile se recompun prin fragmente, oamenii apar ca siluete efemere, iar lumina zilei scrie mereu o poveste nouă pe suprafețele lucioase. În această orchestrare, vizitatorul nu este un simplu spectator, ci un actor inserat în scenografia orașului reflectat. Spațiul își asumă rolul de oglindă simbolică, capabilă să condenseze frumusețea urbană și să o ofere înapoi sub forma unei experiențe sensibile.
Un prim strat de citire îl constituie pardoseala, realizată din rășină epoxidică. Aceasta este nu doar un suport funcțional, ci un vehicul simbolic: grafica și paleta cromatică sunt direct inspirate din identitatea vizuală a brandului „Visit Oradea”. Prin modul în care culorile se combină și se fragmentează, pardoseala creează o senzație de dinamism și direcționalitate, marcând traseul vizitatorului și transformând fiecare pas într-o experiență vizuală intensă. Culorile par să pulseze asemenea unor ritmuri urbane, reconstituind energia orașului în coduri cromatice.
Al doilea strat, definitoriu pentru întreaga ambianță, îl constituie pereții placați cu cupru laminat. Reflexele calde și aurii multiplică lumina naturală și fragmentează perspectivele, estompând granițele dintre interior și exterior. Pereții nu mai sunt percepuți ca limite ale spațiului, ci ca suprafețe mediatice, capabile să capteze, să reinterpreteze și să reemită orașul în cadre succesive. Această strategie materială convertește arhitectura într-un mecanism perceptiv, unde vizitatorul devine participant într-un joc de imagini și reflecții. Orașul devine simultan prezent și absent, apropiat și îndepărtat, un spectacol care se desfășoară pe ecranele lucioase ale pereților.
Reclama luminoasă, realizată din membrană extensibilă translucidă, completează scenografia. Prin difuzia uniformă a luminii, această intervenție depășește funcția strict tehnică de semnalizare și devine parte integrantă a arhitecturii interioare. Lumina capătă consistență materială, conferind spațiului un caracter calm și, în același timp, spectacol. Ea devine un fundal neutru, dar esențial, asemenea luminii dintr-o sală de cinema, care pregătește publicul pentru desfășurarea unei povești vizuale.
Mobilierul, cu forme fluide și organice, într-un alb neutru, funcționează ca contrapunct. Într-un context dominat de reflexii aurii și cromatici puternice, piesele de mobilier devin repere de stabilitate, oferind vizitatorului un cadru de repaus perceptiv. Prin contrast, ele accentuează caracterul scenografic al întregului ansamblu, menținând echilibrul dintre spectacol și funcționalitate.
Proiectul se definește printr-o tensiune productivă între elemente: pe de o parte, discursul vizual intens, aproape cinematografic, pe de altă parte, claritatea funcțională a spațiului. Dincolo de rolul pragmatic de centru de informare, „Visit Oradea” se poziționează ca manifest arhitectural. Este o intervenție care vorbește despre capacitatea arhitecturii de a deveni vehicul de identitate urbană și de a transforma brandingul turistic într-un gest spațial, perceptibil.
În final, ceea ce se conturează nu este doar un interior spectaculos, ci o scenografie a memoriei și a reflecției. Spațiul este o oglindă multiplicatoare, o cameră obscură care surprinde orașul și îl proiectează într-o formă nouă, poetică. „Visit Oradea” devine astfel un instrument de sensibilizare: un spațiu în care vizitatorul se întâlnește cu propria imagine reflectată alături de silueta orașului, un loc unde realul și imaginarul se suprapun într-un dialog continuu. Oradea nu este doar prezentată aici, ci reinterpretată, recompusă și oferită înapoi sub forma unei experiențe estetice totale.
