Comentariul autorului:
Localizarea acestui proiect se află pe o străduță ce străbate zona mărginașă și supraviețuitoare a cartierului Uranus, profund afectat de ultima parte a perioadei comuniste. Caracterul preponderent rezidențial al țesutului a cunoscut și transformările iminente de după anii 90, în care inițiativa privată profită de climatul noilor libertăți și posibilități economice, imprimând orașului un tip de dezvoltare cu discrepanțe noi, ireversibile. Atât vecinătatea de la S și V a terenului, în mare parte neconstruita, cât și proiectul propus, vor face tranziția ‘de scară’ dinspre bulevardul Tudor Vladimirescu către țesutul în care am intervenit. Din acest motiv, clădirea, dispusă pe un teren lung și îngust, preia reglementările unui PUD, respectiv condiționările unui proiect anterior din care s-a executat doar subsolul. A rezultat un bloc de 25 de apartamente de dimensiuni variate. Parterul deschis către stradă e destinat parcării, facilităților comune și unor apartamente cu grădina proprie ce profită de intimitatea poziției în adâncimea parcelei. La etajele superioare apartartamentele beneficiază de deschiderea pe 3 lături ale terenului în timp ce pe a 4-a, unde a fost preluată curtea de lumina, sunt dispuse circulațiile interioare comune și unele bucătării. Așadar, orientarea rezultată este defintorie pentru nouă arhitectură. Fațada dominantă, mai slab luminată, da tonul ferestrelor mari și ale balcoanelor colorate. Etajul 5 este fragmentat de terase generoase care aerisesc silueta clădirii iar dorința de a capta mai multă lumina a diversificat și pe înălțime volumetria. Repertoriul finisajelor exterioare dorește să echilbreze materiale care există acolo: metal, vopsea, sticlă, tencuiala. Însă discreția intervenției nu a exclus posibilitatea de a obține o arhitectură cu personalitate. Detaliul apare pe măsură ce te apropii. Balcoanele își trasforma consistența în funcție de unghiul din care privești. Orientarea diferită a lamelelor de metal le face transparente sau opace. Relieful parțial al tencuielii e cameleonic, reflectând lumina foarte diferit în funcție de momentul zilei. Pergola de la stradă, că element de aliniament, devine un prag dematerializat și foarte cartezian ce diferențiază subtil accesurile de la parter și subsol, hașurându-le, în același timp, cu umbre foarte grafice.
