Comentariul autorului:
Inventarul patrimoniului sportiv și de agrement muncitoresc al Bucureștiului face parte dintr-un proiect mai amplu de cercetare. Inițiativa a fost demarată în 2018 de antropologul Andrei Mihail, beneficiar al unei burse FIFA care i-a permis o primă cartografiere extensivă a patrimoniului sportiv și de agrement, dar și un studiu de caz istoric și etnografic al situației câtorva amenajări din Sectorul 4. La finalul cercetării rezultatele au fost publicate pe o pagină de Facebook, Stadion de Cartier, care își propunea la momentul respectiv să redea publicului interesat amintirile culese de la participanții și participantele la studiu. În doar câteva luni pagina a crescut semnificativ, urmăritorii și urmăritoarele contribuind cu noi amintiri narative sau fotografice care conturau o lume dinamică a sportului muncitoresc, puternic contrastantă cu starea amenajărilor din prezent. Dezvoltarea comunității Stadion de Cartier a stat, astfel, la baza extinderii proiectului.
Studiul nostru reprezintă o cercetare actuală a bazelor sportive din București. Am plecat de la planul cadastral al Bucureștiului, din anul 1989, și am început să investigăm atât situația lor actuală (abandonate, desființate sau funcționale), așa cum am întâlnit-o pe teren, cât și aspecte care țin de trecutul lor. De-a lungul unui secol de dezvoltare a sportului de masă în București, considerând că abia după Primul Război Mondial administrația locală și investitorii privați au început să construiască infrastructura necesară, inițiatorii construirii de infrastructură sportivă au amenajat peste 200 de imobile care serveau desfășurării activității sportive. În 1989, la sfârșitul regimului comunist, planul cadastral al Municipiului București consemna 130 de baze sportive, denumite fie „bază sportivă”, „complex sportiv”, „ștrand”, „bază nautică”, „bază nautică și de agrement”, „teren de sport”, dar și „pistă de atletism”, „bazin de înot”, „sală de sport” etc. Le-am grupat pe toate sub denumirea de „baze sportive și de agrement” pentru a elimina confuziile cititorilor și pentru a confirma faptul că ele au aceeași scop, asigurarea accesului unui număr cât mai mare de cetățeni la activități sportive și de recreere. Inventarul analizează aceste baze sportive, pornind de la o întrebare simplă, care a conturat direcția de cercetare: ce s-a întâmplat cu aceste baze sportive după 1989? De la această întrebare fundamentală, am adresat, treptat, o serie de întrebări adiacente: câte mai sunt azi funcționale, câte sunt abandonate și câte au fost desființate după 1989, care sunt planurile proprietarilor pentru aceste baze sportive, cum sunt acestea încadrate în Planul Urbanistic General și în Regulamentele Locale de Urbanism sau ce drepturi și obligații decurg din Legea Sportului 69/2020?
.%20Mircea%20Gheorghe.jpg-d2.jpg)
