Comentariul autorului:
În inima municipiului Miercurea Ciuc, în cadrul parcului central, se ridică un pavilion de lemn cu o prezență elegantă și distinctivă, care îmbină tradiția construcțiilor locale cu soluții arhitecturale contemporane. Acest edificiu nu este doar un spațiu utilitar, destinat adunărilor publice sau momentelor de relaxare, ci și un simbol al legăturii dintre comunitate, natură și patrimoniul material al zonei.
Concepția arhitecturală
Având în vedere faptul că în trecut în mai multe zone ale orașului existau izvoare/fântâni de apă minerală, în decursul anilor precedenți au fost realizate foraje în diferite părți ale municipiului. În urma monitorizării calității apelor din forajele executate, s-a ajuns la concluzia că în două foraje din patru, apa este potabilă. Scopul investiției a fost realizarea unui sistem cât mai solid și durabil de captare a apei din foraj pe de o parte, și executarea unui pavilion pe altă parte pentru a exploata forajul în condiții de siguranță și igiena maximă de către toți locuitorii municipiului.
Arhitectura pavilionului se bazează pe principiul transparenței și al integrării armonioase în peisaj. Fiind amplasat într-un spațiu verde, conceput pentru odihnă și recreere, clădirea nu impune un contrast forțat, ci dimpotrivă, se subordonează mediului natural. Volumul său aerisit, structura deschisă și materialitatea naturală creează o relație fluidă între interior și exterior, permițând luminii și vegetației să pătrundă și să se reflecte în spațiul construit.
Din punct de vedere compozițional, pavilionul este gândit ca o structură centrală, susținută de stâlpi din lemn lamelat și acoperită de o șarpantă elaborată, cu linii clare și proporții echilibrate. Forma sa aduce aminte de motivele tradiționale regăsite în arhitectura secuiască, dar într-o interpretare contemporană, curată și simplificată, ceea ce îl face ușor de recunoscut și plăcut privirii.
Prin formele sale deschise și naturale, pavilionul nu intră în competiție cu vegetația, ci o completează. Stâlpii de lemn amintesc de trunchiurile copacilor, iar acoperișul amplu evocă protecția oferită de o coronă vegetală. Astfel, arhitectura pavilionului devine o extensie a naturii, iar natura, la rândul ei, se reflectă în arhitectură.
Materiale și structură
Elementul definitoriu al construcției este lemnul – materialul tradițional al regiunii. Într-un oraș unde iernile sunt lungi și reci, iar tradițiile meșteșugărești legate de prelucrarea lemnului sunt încă vii, folosirea acestuia ca material principal nu este întâmplătoare. Lemnul oferă pavilionului o căldură vizuală, o textură naturală și o rezonanță culturală profundă.
Structura este alcătuită din stâlpi și grinzi din lemn lamelat, fixate prin îmbinări solide și completate de elemente metalice discrete, care asigură stabilitatea și durabilitatea ansamblului. Structura de lemn a pavilionului este sprijinită pe cinci stâlpi de oțel. Pe cele cinci picioare de oțel reazemă cinci stâlpi din lemn lamelar încleiat care se bifurcă la înălțimea de +1.65m. Acoperișul tip cupolă are un rol atât funcțional – de protecție împotriva intemperiilor – cât și estetic, conferind o siluetă ușor recognoscibilă și elegantă. Structura cupolei este alcătuită din două sisteme de căpriori de lemn lamelar încleiate care reazemă pe grinzi circulare din lemn lamelar încleiat. Acoperișul este protejat cu învelitoare din țigle ceramice, structura aparentă a cupolei este placată cu tablă de cupru pe exterior. Din punct de vedere structural, pavilionul este rezultatul unei îmbinări armonioase dintre tehnica modernă și tradiția construcțiilor din lemn.
Pavilionul a fost conceput ca un punct de repaus și contemplare pentru vizitatorii parcului, oferind protecție împotriva soarelui sau ploii și un cadru prietenos pentru socializare. Accesibilitatea a reprezentat un criteriu esențial în conceperea pavilionului, rampa ușor înclinată spre cișmea permite accesul tuturor categoriilor de utilizatori, inclusiv persoanelor cu mobilitate redusă.
