Comentariul autorului:
Fundația ARCHAEUS este o organizație non-guvernamentală înființată în 2010 ca platformă de experimentare în practica arhitecturală. De-a lungul anilor, organizația a dezvoltat și derulat programe educaționale de bază, sprijinind tinerii prin burse, susținând meșteșugul prin interpretarea sa în industriile creative contemporane având ca suport ideea multidisciplinarității aplicate. Pe lângă generarea rețelelor de meșteșuguri aplicate în contemporaneitate Misiunea Fundației Archaeus este de a promova excelența profesiei de arhitect în relație cu alte profesii, generând astfel eliminarea barierelor creative. Filmul prezentat rememorează un proces din rezidența de arhitectura, landart și muzică.
Dar, adevărul este că acest videoclip nu este un documentar. El reconstituie „prezența lui acolo”, comprimând rezidența din iunie într-un prezent de imagine și sunet. Funcționează în cadrul decalajului reconstituirii – intervalul dintre locația naturală și galeria de artă, tratând medierea ca pe o metodă, nu ca pe o pierdere.
Gramatica sa vizuală alternează imagini aeriene și imagini filmate cu camera în mână. Imaginile aeriene acționează ca o cartografie: ele expun relațiile dintre lucrări. Cele filmate din mână se întorc la atingere, respirație, timp și extrem de important, procesul. Această oscilație modelează sacralitatea pe diferite scări: de la imaginea de ansamblu la contact, de la diagramă la gest.
Sunetul formează un al doilea sistem spațial. Înregistrările de teren se întâlnesc cu compoziția live constrânsă a lui Sergiu Cătană și cu zgomotul digital. Fragmente de voce decontextualizate – jumătăți de propoziții surprinse în trecere – extind legătura dintre intenție și contingență în limbaj. Sacralitatea aici nu este doar ritualică, ci o stare continuă de atenție la toate nivelurile.
Lucrările apar ca exemple: o capelă de fân care se erodează pe creastă; elipse solstițiale și discuri de aur; o coborâre în trepte către o piatră aurită; un stâlp memorial din lemn, mușchi și oglindă; o geometrie a râului lizibilă doar de sus; un inel micelial nocturn; un ritual floral de 5 m². Cadrele panoramice periodice, adaptate din "hărțile" lui Marius Vasile, mențin ansamblul lizibil integrând spațiul în contextul sacral natural .
Ca ambasador itinerant, filmul reprezintă mai mult etică decât fapte. El exportă o pedagogie a atenției: păstrează o viziune de ansamblu; revine la proximitate pentru a anunța materialele; ascultă unde structura lui întâlnește zgomotul.
Decuplată de context, piesa prezintă riscuri: scara poate fi interpretată greșit; politica și istoria pot deveni neclare. Totuși, aceeași decuplare deschide noi interpretări. Spectatorii pot activa lucrările prin această metodă, găsind relații specifice propriului timp și loc.
