Comentariul autorului:
Locuința unifamilială prezentată se află în municipiul Cluj-Napoca, pe strada Dornei, într-o zonă rezidențială liniștită ce beneficiază de o amplasare cu acces direct la strada principală, în apropierea unor facilități urbane.
Casa I este un proiect realizat pe o parcelă cu o suprafață de 410mp, aflată într-un țesut rezidențial dens și caracterizat printr-o dezvoltare urbanistică incoerentă. Cu o deschidere la stradă de aproximativ 9 metri și un calcan situat pe limita estică a proprietății, terenul a ridicat provocări semnificative din punct de vedere al amplasării construcției.
Configurația îngustă a parcelei impunea două soluții de amplasare a imobilului respectand regulamentul urbanistic: alinierea construcției la ambele limite laterale sau alipirea la calcanul existent. Ambele opțiuni s-au dovedit problematice, transformând amplasamentul într-o adevarată provocare urbanistică. Calcanul existent avea scurgerea apelor pluviale orientată către parcela studiată, iar închiderea frontului stradal era imposibilă din cauza poziționării foarte apropiate a construcției vecine din dreapta.
Pentru a identifica o soluție fezabilă, a fost elaborat un studiu urbanistic care a urmărit identificarea unor reguli locale ce implica o retragere mai mica de la limita de proprietate. Retragerea a putut fi aplicata pe doar una din laturi, iar pe această parte inălțimea clădirii, măsurată la cornișa superioară nu depăsește 4.50metri.
Locul de parcare a fost integrat în volumul clădirii, iar pentru respectarea condiției de alipire la calcanul existent, s-a optat pentru închiderea traforului de cărămidă pe limita de proprietate. Alipirea este respectată doar din punct de vedere vizual, la fațada principală, construcția propusă este amplasată la 60cm față de calcan.
Imobilul propus se dezvoltă pe o adâncime de 25 de metri, pe fâșia adiacentă aliniamentului stradal, rezultând o locuință tip „casă-vagon”, proiectată pentru a răspunde nevoilor unei familii cu patru membri.
Locuința se dezvoltă pe două niveluri : etaj și mansardă, structurate într-un mod care asigură o separare clară între zonele publice și cele private ale casei. Acoperișul cu două ape și liniile arhitecturale simple și clare conferă un aspect contemporan, în timp ce materialele utilizate pentru finisaje — tencuială albă la fațadă, lemn și piatră — aduc o notă de căldură și naturalețe.
Planul parterului este organizat aproape simetric față de accesul principal. El găzduiește spațiile de zi, incluzând zona de living, bucătăria care a fost tratată cu mare atenție în proiectare, fiind considerată de către proprietari ca o componentă centrală a locuinței. Astfel, aceasta nu doar că este integrată într-un spațiu deschis cu livingul, dar se extinde și spre o terasă exterioară acoperită aflată în partea din spate a casei, oferind un cadru perfect pentru momentele de relaxare în aer liber si promovează o relație puternică între interior și exterior.
La etaj, se află trei camere, dintre care una este destinată dormitorului matrimonial, iar celelalte două sunt camere de copii. Dormitorul matrimonial beneficiază de un spațiu generos, dormitorul matrimonial beneficiază de un geam amplasat pe colț, cu deschidere către stradă, favorizând astfel o relație vizuală directă cu exteriorul .
Mansarda este un spațiu liber, necompartimentat, care oferă numeroase opțiuni de utilizare. Aceasta este destinată activităților recreative sau poate fi amenajată în funcție de necesitățile viitoare ale familiei, cum ar fi un birou, o cameră de oaspeți sau un spațiu de depozitare suplimentar.
Un aspect definitoriu al proiectului îl constituie volumetria ascuțită a locuinței, rezultat direct al regimului de înălțime impus pe una dintre laturile proprietății. Datorită unei retragere minime față de limita de proprietate de doar 60 cm, pe acea latură nu a fost permisă depășirea înălțimii de 4,5 metri la cornișă. Această limitare a condus la adoptarea unei soluții formale coerente și expresive, prin utilizarea unui acoperiș în două pante abrupte, ce coboară puternic spre limita de proprietate, generând o siluetă verticalizată și subțire.
Astfel, în loc să se opteze pentru o volumetrie fragmentată, s-a ales un acoperiș în două ape cu pantă accentuată, care permite nu doar respectarea reglementărilor, ci și valorificarea spațiului de mansardă ca un volum locuibil și funcțional. Această decizie a generat o imagine arhitecturală coerentă și sculpturală, care îmbină nevoile funcționale ale familiei cu constrângerile urbanistice.
Elementele de lemn – folosite la terasa acoperită, la detaliile de inchidere cornișă creează un detaliu atent, fiind format din rigle de lemn montate orizontal, prinse stânga-dreapta de fiecare căprior, creând un joc ritmic de umbre și adăugând profunzime și textură volumului de sub acoperiș, în timp ce tâmplăria de culoare inchisă din aluminiu accentuează geometriile simple ale volumului.
Un alt element de identitate arhitecturală îl constituie utilizarea cărămizii recuperate din demolarea casei vechi aflate pe teren. Aceasta este refolosită atât pentru trafor, cât și pentru fațada vestică, contribuind la continuitatea materialului. Volumul compact al noii construcții vine să tempereze fragmentarea formală a mediului construit din jur, aducând un plus de coerență și echilibru în cadrul urban existent.
