Fragmentarium. Turnul și Bastionul Cositorarilor

Autor(i):

Stud. Arh. Larisa Hățiș Condoiu

Îndrumători:

Conf.dr.arh. Iulius Cristea

Localizare:

România, jud. Mureș, Sighișoara

Comentariul autorului:

Cu un număr de cioburi, un arheolog reface un vas. O bucată de capitel antic repovestește templul. Un ansamblu de locuri bune poate redefini esența unui teritoriu.

Fragmentele păstrează ceva important din întreg, chiar și când sunt izolate sau transpuse în altă alcătuire. Regăsind și recompunând fragmente, se reconstituie întregul. În mod incomplet, dar esențial.

În legătură cu Turnul Cositorarilor se află o serie de instituții de învățământ, care vin în completarea viitoarei funcțiuni ce ar putea lua loc, cât și la revitalizarea orașului. Turnul, prin potențialul său ascuns, aflat la mijlocul acestor instituții, și-ar putea găsi împlinirea prin crearea unui spațiu cu caracter educațional și formator. Propunerea aduce în lumină conversia arhitecturală a unei ruine, ce culminează cu propunerea unei Școli de vară, a unui gest de ospitalitate, primire și grijă.

Turnul devine un eveniment prin tectonica sa, dar se consacră proximității și face loc disponibilului. Reverența față de loc o iradiază prin simpla conservare a firescului, cheamă și apropie elementele înconjurătoare, care converg din aproape în aproape către acest spațiu al comunității. Apropierile se citesc în elementele de mobilier urban, acolo unde găsim atingeri contingente, precum: bănci, trepte și rampe ancorate sfios de bastionul atașat turnului.

Bastionul, văzut ca un rest lăsat neatins, conține grădina, în interiorul căreia se pot observa însuflețite locuri de odihnă, spații care te invită să pășești praguri și o masă întinsă ca gest de adunare.

În tectonica sa, turnul își păstrează geometria puternică, incoruptibilă și ideală, dar care radiază în proximități o disponibilitate de negociere, o generozitate citită în consacrarea spațiilor interioare prin păstrarea cotelor inițiale de călcare și completarea cu intervenții minimale a unor inserții funcționale ce ar îmbunătăți arhitectura defensivă, simplă și lipsită de ornamente.

Scurt istoric :
Turnul Cositorarilor, parte a sistemului de fortificații medievale ale Sighișoarei, se află în zona de sud a incintei și face parte din cele 9 turnuri de apărare. Construit între secolele XIV–XVI, turnul atinge o înălțime de aproximativ 25 m și este structurat pe patru niveluri. Primul nivel, cu plan rectangular, este ridicat din piatră, iar următoarele două, de formă octogonală, sunt realizate din zidărie mixtă, iar ultimul nivel, tot octogonal, este construit din cărămidă, fiind acoperit cu o șarpantă în patru ape.

Bastionul atașat turnului funcționează ca o extensie defensivă, cu ziduri groase din piatră și cărămidă, ce includ urme vizibile ale bombardamentelor și incendiilor din secolele XVII–XVIII. Fundarea masivă din bolovani de râu și zidăria neregulată reflectă adaptarea construcției la topografia abruptă a terenului.

Ansamblul turn–bastion păstrează o geometrie puternică și expresivă, definind atât caracterul defensiv al locului, cât și potențialul său spre conservare.