Comentariul autorului:
Casa dintre copaci – Cum putem locui ALTFEL
„Casa dintre copaci” este un proiect conceptual născut în 2020 din dorința de a imagina un mod de locuire suspendat, la granița dintre ramuri si cer. Arhitectura face parte din acea categorie care testează limitele limbajului formal, explorând ipoteze constructive și scenarii de viață altfel.
Locul imaginar al casei este un versant abrupt, cu vedere spre un râu liniștit. Acolo, între copaci și stânci, se ridică o structură de lemn ramificată, care funcționează asemenea unui trunchi. Din această bază se dezvoltă volumul principal: o prismă triunghiulară, o casă-acoperiș, învelită integral în șindrilă metalică. Forma sa trimite la arhetipul cabanelor A-frame, dar într-o interpretare mai radicală. Acoperișul nu este doar protecție, ci însăși expresia arhitecturii: totul se subscrie geometriei sale clare și tensionate.
Structura este gândită ca un joc între stabilitate și delicatețe. Baza din lemn masiv, ancorată în teren ca niște rădăcini, contrastează cu silueta subțire a volumului superior. Casa pare o cutie înclinată, sprijinită pe ramuri, balans între fragilitate și forță. Inspirația vine din natură: din modul în care copacii cresc pe pante abrupte, căutând echilibru între verticalitate și teren accidentat.
Interiorul propune un trai compact, dar conectat cu exteriorul. La nivelul inferior, spațiile sunt organizate radial în jurul punctelor de vedere: o zonă de lucru, o masă lângă fereastra panoramică, o mică bucătărie. În partea superioară, dormitorul este amplasat chiar sub acoperiș, cu o deschidere verticală spre pădure și cer. Lipsa compartimentărilor majore creează un spațiu fluid, unde funcțiunile se succed firesc, iar relația cu natura rămâne constantă.
Un element definitoriu este relația dintre geometrie și peisaj. Văzută dinspre râu, casa apare ca o lamă subțire, integrată între copaci. Dinspre panta abruptă, ea dezvăluie o prezență sculpturală, aproape totemică. Fereastra verticală devine un ochi către exterior, loc de contemplare a mișcărilor luminii și a schimbărilor de anotimp.
Materialitatea are un rol central. Lemnul, lăsat aparent, creează o textură caldă și aduce interiorului o apropiere de mediul natural. Șindrila metalică oferă protecție și continuitate volumului, în timp ce suprafețele vitrate stabilesc legătura directă cu exteriorul. Totul este gândit să transmită o relație de echilibru între tehnic și organic, între construcție și peisaj.
„Casa din copac” este în același timp casă și exercițiu: un obiect construit din linii, volume și proporții, dar și o ipoteză despre cum putem locui altfel. Nu prin suprafețe mari și consum de resurse, ci prin precizie, esențializare și o apropiere mai firească de natură.
