Comentariul autorului:
Între 29 și 31 august 2025, Domeniul Cantacuzino din Florești s-a transformat într-un spațiu deschis de explorare, cercetare și experiment, găzduind prima ediție a Festivalului Luminilor. Evenimentul a propus o reinterpretare a patrimoniului istoric prin mijloace efemere – instalații de lumină, video mapping, show-uri multimedia, lasere și trasee interactive – creând o scenografie temporară în care arhitectura, arta și tehnologia s-au contopit.
Un element central l-a constituit activarea Palatului „Micul Trianon” și a turnului prin video mapping semnat de artiști vizuali consacrați (Răzvan Pascu – Aural Eye, Ion Cotenescu – VJ Cote, Dan Adrian Ionescu – D.A.I.), care au transformat fațadele în suprafețe vii, deschise către lumi imaginare. Patrimoniul construit nu a rămas fundal inert, ci a devenit actor al spectacolului, purtând și reinterpretând povești prin culoare, lumină și mișcare. Tot pentru valorificarea monumentului, show-ul de lasere și producțiile multimedia au completat scenografia luminoasă. Dintre acestea s-a remarcat Silent Shadows de Tom Brânduș. În acest cadru, palatul a fost perceput nu doar ca obiect de patrimoniu, ci ca spațiu viu, rescris prin lumină și sunet.
Festivalul a integrat și rezultatele Școlii de Vară „Arhitectură, Lumină și Instalații”, unde studenții au lucrat în regim hands-on, alături de arhitecți și artiști, la proiectarea și realizarea a peste 20 de instalații luminoase . Experiența practică – de la testarea și montarea structurilor până la scenografierea traseelor – a fost un exercițiu direct de formare în domeniul iluminatului arhitectural și al designului de instalații conturând un spațiu al arhitecturii efemere atât simbolic cât și palpabil.
Lucrări precum „Zig-Zag”, care marca intrarea și ghida vizitatorii, „Licuricii”, evocând memoria Anei Alice Cantacuzino, „Nostalgie”, cu luminile suspendate printre ramuri, sau „Platanul de foc”, ce punea în valoare copacul secular al domeniului, au demonstrat cum arhitectura efemeră poate activa atât spațiul natural, cât și pe cel construit. Instalația „Mioritica”, semnată de Raluca Mocanu și Gabriel Panasiu, a transpus vizual absurdul cotidian românesc într-o formulă luminoasă autohtonă, dublând caracterul critic al intervenției și aducând un strat reflexiv aparte în cadrul festivalului.
Un rol important l-au avut și copiii din comunitate, care au creat, împreună cu studenții, instalații precum „Copacul cu povești” sau „Dansul umbrelor fragile”. Astfel, patrimoniul a devenit spațiu de educație, dialog și creație colectivă, deschis tuturor generațiilor.
Prin caracterul său interdisciplinar, prin integrarea studenților în procese hands-on și prin modul în care a activat patrimoniul Domeniului Cantacuzino prin lumină, proiecții și artă efemeră, Festivalul Luminilor 2025 a demonstrat un mod de a face ALTFEL: un model în care patrimoniul nu este doar protejat, ci și activat, nu doar contemplat, ci și trăit. Astfel, moștenirea istorică a devenit resursă vie pentru educație, cultură și comunitate, iar arhitectura efemeră a luminii a funcționat ca o punte între permanența zidurilor și dimensiunea tranzitorie a actului artistic.
