Comentariul autorului:
Școala de conservare a patrimoniului cultural din lemn este un proces început acum doisprezece ani sub egida AsoP, în jurul bisericii de lemn din Crivina de Sus, și continuat, din 2020, de Asociația Biserici Înlemnite, în jurul bisericii arse din Povergina.
Inițiată de un grup de prieteni – arhitecți și peisagiști – care își doreau salvarea celei mai vechi biserici de lemn din Banat, aflată atunci într-o stare precară de conservare, școala a pornit ca un proces continuu de învățare interdisciplinară. Lipsa de experiență a inițiatorilor și, mai ales, lipsa specialiștilor și a meșterilor dulgheri din România au transformat acest demers într-o școală deschisă, unde se învață prin cercetare, colaborare și practică directă.
Școala reunește antropologi, peisagiști, arheologi, dendrocronologi, geografi, biologi, arhitecți, ingineri, istorici, istorici de artă, restauratori, specialiști în documentare digitală, paleografie și, mai ales, meșteri restauratori și ucenici. Șantierele funcționează ca ateliere de restaurare și laboratoare de cunoaștere, implicând meșteri, ucenici, studenți și specialiști din țară și din străinătate și cultivând dialogul patrimonial cu comunitățile locale, mai ales cu tinerii. Activitățile îmbină prezentările teoretice cu ateliere practice de meșteșuguri.
Inovația acestui demers constă în integrarea proceselor de conservare și restaurare – de la studii și proiectare până la intervențiile propriu-zise – cu un cadru didactic de formare în patrimoniul cultural din lemn, destinat studenților, tinerilor profesioniști și meșterilor ucenici.
Etapa de la Povergina (2020-prezent) continuă și dezvoltă procesul de la Crivina de Sus (2013–2019), având ca obiectiv transformarea incendiului din 2015, care a distrus parțial una dintre cele mai valoroase biserici de lemn din Banat, într-un proces școală de cercetare și formare.
Conceptul proiectului a avut la bază două scenarii. Primul propunea păstrarea pereților arși ca memorial, în cadrul unei instalații care să vorbească despre fragilitatea patrimoniului din lemn. Al doilea scenariu presupunea un demers de cercetare aprofundată a arhitecturii, picturii și meșteșugului bănățean de secol XVIII, cu scopul de a crea o școală pentru formarea specialiștilor și a meșterilor restauratori. Deși momentul istoric pierdut parțial prin foc nu poate fi recuperat, cel de-al doilea scenariu a fost considerat cel mai autentic în contextul actual, în care lipsesc atât meșterii cât și specialiștii necesari pentru păstrarea și valorificarea acestui patrimoniu.
Motivația noastră de a continua vine din conștientizarea faptului că patrimoniul din lemn din România traversează astăzi cea mai dificilă perioadă a sa. Fără specialiști, acest patrimoniu riscă să fie mutilat, să se piardă sau să nu mai fie corect înțeles și valorizat. Prin formarea de meșteri și specialiști, prin implicarea studenților și a comunităților, ne propunem să asigurăm continuitatea acestui patrimoniu și integrarea lui în identitatea culturală actuală.
.jpg-d2.jpg)