• BNA
• Ediția 2025
• Proiecte
• 16. Publicații de arhitectură
• Originar(h). Introducere în arhitectura primă

Originar(h). Introducere în arhitectura primă

Comentariul autorului:

O seamă de atribuţii (şi de atribute, de altfel) ale arhitectului par să se fi pierdut pe drum. De pildă, vorbind despre definiţii, Vitruviu spune că, în vremea lui, arhitecţii făceau case, palate, temple, dar şi poduri şi apeducte, dar şi orologii (ceasuri cu apă, solare etc.). Arhitecţii vremii proiectau nu doar spaţiul, ci şi timpul!
Vitruviu ne propune nu doar o origine a arhitecturii, ci ne vorbeşte despre mai multe tipuri de origini. Ne amintește de exemplu, de câte o origine, câte o legendă, despre originea ordinelor clasice. Există planşe desenate, de unde puteţi afla proporţii, planuri detaliate de temple... tot ceea ce este nevoie pentru a face şi astăzi arhitectură exact ca în vremea lui, sau de a o restaura pe cea deja edificată.
Foarte interesante din perspectivă cărții de față sunt, însă, acele legende fondatoare, despre care vă spuneam mai devreme. Vitruviu are o perspectivă, cum să o numesc, evolutivă, dacă nu de-a dreptul darwinistă asupra arhitecturii, văzută ca o necesitate de adăpostire elementară din calea intemperiilor, care se complexifică, în timp, prin acumularea de bune practici şi, mai ales, prin adăugarea de semnificaţie simbolică. E o combinație de răspuns la provocările mediului (soluții de adăpostire dinaintea intemperiilor, altele decât peștera, deci prin construire din ce în ce mai complexă și mai performantă) și de ducere a veștii din comunitate în comunitate.
Foarte interesante pentru noi sunt poveştile vitruviene despre originea ordinelor clasice. Odată cu formarea coloniilor greceşti, în Ionia, se pune problema construirii de la zero a edificiilor importante, a templelor mai cu seamă, în noile aşezări. Și își dau seama că nu au luat cu ei și arhitecți. Or, legenda spune că unul mai înţelept, prezent într-unul din acele grupuri fondatoare, a avut ideea originală de a folosi proporţiile corpului unui tânăr pentru a ridica armonios templul ce trebuia construit și închinat zeilor masculini. Pentru că unde altundeva frumusețea creației s-ar fi putut regăsi în forma cea mai exemplară decât în corpul uman? Astfel, acestui flăcău i s-ar fi “extras simetriile” (ne formulează atât de elegant traducătorii) și acestea, desprinse de orice contingent - numere pure, pitagoreice - au fost utilizate în articularea arhitecturii.