Comentariul autorului:
Proiectul este amplasat pe o parcelă de colț care mediază țesutul tradițional al locuirii individuale din strada Ciucului și intervenția de țesut urban socialist format din blocurile P+4 de pe strada Iosif Hodoș, într-un palimpsest urban în care tipologii și epoci se întâlnesc brusc. Miza este o tranziție de scară articulată: un volum care temperează trecerea de la frontul de case cu șarpantă la înălțimea blocurilor P+4 și ordonează colțul intersecției. Fără gesturi spectaculoase, clădirea urmărește continuitatea țesutului, calibrarea înălțimilor și o prezență discretă, dar activă, la nivelul străzii.
Parterul găzduiește un spațiu comercial, în timp ce componenta rezidențială cuprinde șase unități locative: un apartament cu două camere și grădină la parter; patru apartamente cu câte trei camere, fiecare cu balcon; și un penthouse cu două camere și terasă la nivelul retras. Proiectul are o scară domestică, a fost atent proporționat și calibrat pentru ritmul locuirii colective propuse - o locuire de mică amploare, ordonată și funcțională. Circulațiile sunt scurte și clare, iar spațiile exterioare private prelungesc viața interioară. Intrarea dedicată a spațiului comercial se află pe fațada expusă intersecției, în timp ce accesul locativ, separat ca flux, se organizează din str. Iosif Hodoș.
Arhitectura mizează pe claritate și măsură. Colțul este modelat pentru a regla perspectiva și pentru a marca intersecția, ferestrele și balcoanele compun fațade cu ritm clar și calm, iar retragerea ultimului nivel diminuează impactul volumetric și temperează profilul către fronturile învecinate. Diferențele de material și textură separă fără ostentație rolurile: parțial public la parter, privat la etajele superioare. Materialiatea propusă caută coerență urbană: tencuială ca fundal domestic, tablă ondulată albă ca soclu urban.
Proiectul a valorificat poziția la intersecție și a regândit întreaga incintă. Spațiile exterioare au fost organizate astfel încât să creeze un cadru coerent: circulațiile sunt pavate, zonele verzi sunt distribuite atent, iar grădinile private și balcoanele sunt tratate ca extensii firești ale locuințelor.
Împrejmuirea spre străzile principale a fost gândită ca un soclu robust, din beton aparent, peste care se ridică o structură metalică. Această combinație între solid și permeabil creează o prezență urbană discretă, dar asigură și transparență către spațiile verzi din interior. Împrejmuirea definește parcela și asigură un echilibru între protecție și deschidere către oraș. Ea este gândită nu doar ca limită, ci și ca element arhitectural care leagă interiorul domestic de frontul stradal.
Circulațiile comune sunt concentrate și clare, iar scara interioară funcționează ca element de coeziune. Este luminată natural și dotată cu balustrade metalice simple, menite să asigure siguranță și să transmită o estetică sobră.
În jurul clădirii, micile spații de întâlnire – aleile pavate, grădinile, colțurile umbrite – sunt gândite să încurajeze relațiile de vecinătate și să dea ansamblului un caracter comunitar. În acest sens, proiectul este o mică unitate urbană care își găsește locul între tipologiile contrastante ale cartierului.
Intervenția repară aliniamente, activează parterul și propune o locuire coerentă într-un loc cu memorie urbană mixtă. Noua construcție întregește țesutul și se încadrează în peisajul urban, propunând o imagine compactă, echilibrarea transparenței la nivelul străzii și folosirea spațiilor exterioare ca extensii temperate ale locuințelor. În final, proiectul este un exercițiu de țesătură urbană: o construcție de locuințe colective care nu imită, dar nici nu contrazice, ci leagă straturile existente prin scară, material și regulă, dând colțului o identitate stabilă.
.jpg-d2.jpg)
.jpg-d2.jpg)
