Comentariul autorului:
Nu pot să vorbesc acum. Am treabă.
Ies pe geam pe o scară albastră, într-un balcon fără ușă. E înghesuială: 7 Linii de orizont intră pe geam și 32 ies afară.
Te sun eu.
Instalația își propune să pună identitatea proprie a Bucureștiului sub lentila temei expoziției – The Thin Thread Line – prin prezentarea contradicțiilor orașului ca oportunități de dialog și creație.
Vizitatorii sunt invitați să exploreze modul în care specificitățile țesăturii urbane pot fi transformate în material pentru construirea unui spațiu expozițional și a unei tematici.
Locul în care a fost montată instalația are un caracter absurd: o terasă circulabilă de 4mp care corespunde unei camere de la etajul 1 al galeriei /SAC Berthelot, a rezultat din extinderea cu o cameră a locuinței vecine de la parter. Terasa, deși avea parapet, era nefuncțională: legătura cu interiorul se făcea printr-un gol de fereastră.
Înstalația constă în proiectarea unei scări demontabile din lemn vopsit, care facilitează circulația din galerie către terasă, extinzând spațiul expozițional cu o galerie exterioară de fotografie. 3 goluri de geam cu dimensiuni variabile și parapetul din fier forjat devin spații de expunere. Sunt generate unghiuri de vizibilitate asupra instalației din interiorul expoziției, de pe terasă cât și din curtea interioara. La sfârșitul programului, podestul se demontează și fereastra se poate închide. Intervenția folosește galeriei și după încheierea expoziției.
Oglinda devine aici un instrument: reflectă cerul și pereții, dar și pe vizitatorul prins între interior și exterior. Ea nu arată doar imaginea, ci și ruptura – distanța dintre ce promite orașul și ce oferă de fapt. Folosită ca material principal, captează fragmente din București și le suprapune peste figura celui care privește, transformând terasa absurdă într-un cadru de dialog despre condiția de a trăi în orasul de azi, unde fiecare pas înainte este simultan o confruntare cu un obstacol. Perspectivele marchează granițe fragile, dar și posibile legături, punând în evidență firul subțire, iar reflecțiile se transformă într-o mediere: ce ne mai leagă de oraș, ce ne respinge, ce putem încă regăsi ca punct comun.
Am creeat un loc care reflectă specificitatea orașului de a acomoda nevoi actuale valorificând intersecțiile dintre țesutul existent și cel nou.
