Comentariul autorului:
Piatra Șoimului este un loc care îți cere să taci. Pădurea, stânca, liniștea – toate au fost acolo cu mult înaintea noastră și vor rămâne mult după. Tema proiectului nu a fost doar o platformă suspendată, ci încercarea de a traduce în arhitectură ceva imposibil: măreția muntelui.
Am acceptat provocarea cu conștiința fragilității gestului. Orice construcție în afara orașului este discutabilă. Orice intervenție pe munte poartă riscul de a contrazice natura. De aceea am ales să nu concurăm cu ea, ci să oferim un loc din care să poată fi admirată. În acest sens, am gândit totul ALTFEL: nu ca obiect de arhitectură, ci ca experiență.
Sky-walk-ul nu este un reper urban, ci un cuib – un spațiu protectiv, rotund, fără colțuri, care te adăpostește și îți oferă curajul de a privi departe. Arhitectura se retrage, lăsând priveliștea să devină singurul spectacol. Aceasta este pentru noi esența unei arhitecturi gândite ALTFEL – una care tace, dar lasă natura să vorbească.
Am evitat gesturile mimetice. Nu am vrut să imităm stâncile sau pădurea – imposibil oricum. Am ales un galben intens, care marchează prezența omului fără a falsifica natura. Nu am încercat să desenăm muntele, ci să desenăm experiența lui: plutirea, deschiderea, liniștea suspendată.
Balustrada – o țesătură metalică asemănătoare unor ramuri împletite înrt-un cuib – a fost gândită ca un sprijin temporar. În timp, umezeala și mușchii o vor îmblânzi, iar metalul se va estompa în peisaj. Pardoseala de sticlă nu este un artificiu spectaculos, ci o invitație la vulnerabilitate: să te simți parte din natură, nu doar un observator distant.
Întregul proiect a fost construit ca o continuare a potecii. Urcarea prin pădure se transformă într-o deschidere suspendată, ca atunci când o potecă printre brazi se termină brusc într-o poiană. Tot ce contează, odată ajuns acolo, este priveliștea.
Nu este despre arhitect. Nu este despre obiect. Este despre a fi acolo – prezent, tăcut, cuprins de munte. Această modestie a gestului este pentru noi modul de a construi ALTFEL.
Mulțumirea noastră merge către cei care au făcut posibil acest gest: muncitorii care au ridicat fiecare element în vânt și ceață, topometriștii și geotehnicienii care au desenat terenul, constructorii care au muncit cu răbdare și curaj. Ei sunt adevărații autori ai cuibului.
Știm că am adus metal pe munte. Ne asumăm acest preț. Dar sperăm ca, în timp, natura să ne accepte gestul și să-l absoarbă. Și dacă o familie care urcă pentru prima dată în adidași va simți liniștea muntelui și va reveni cu bocanci, atunci credem că proiectul și-a atins scopul.
Pentru noi, Piatra Șoimului rămâne o experiență. Un loc în care arhitectura tace, iar natura vorbește. Un loc gândit și construit ALTFEL.
