Comentariul autorului:
Clădirea rezidențială prezentată este o locuință proiectată într-un stil modern, minimalist, cu o locație excepțională: construită pe o colină la marginea orașului Odorheiu Secuiesc, oferă o panoramă de 360 de grade asupra orașului și a peisajului natural. Această amplasare a fost un factor esențial în dezvoltarea conceptului de proiectare, deoarece clădirea este vizual deschisă din toate unghiurile, iar experiența spațiului este în strânsă legătură cu priveliștea.
Baza conceptului arhitectural este organizarea deschisă a spațiului. În interior nu există pereți despărțitori tradiționali: funcțiunile livingul, bucătăria și sala de mese sunt amplasate într-un spațiu generos și continuu. Această experiență a spațiului fluid oferă nu doar libertate de mișcare, ci și prezența constantă a conexiunilor vizuale, atât între spațiile interioare, cât și în direcția peisajului exterior. Designul interior este luminos și curat: domină culorile deschise și tonurile neutre, care lărgesc optic spațiul. Designul s-a născut sub semnul minimalismului contemporan, în care forma urmează funcția, dar se pune un accent deosebit pe estetică și utilizarea luminii naturale.
Fațada clădirii este în întregime înconjurată de suprafețe vitrate de la podea până la tavan, ceea ce permite ca imobilul să se contopească practic cu mediul său. Aceste ferestre uriașe nu doar că permit pătrunderea maximă a luminii naturale, ci asigură și prezența continuă a peisajului în spațiile interioare de dimineața până seara, indiferent de anotimp. Astfel, granițele dintre interior și exterior se estompează, iar spațiul devine vizual traversabil.
Acoperișul are o extensie specială de 3 metri, care nu este doar un element de design, ci și unul funcțional. Această streașină acoperă parțial terasa casei, într-un colț al căreia este amplasat locul de parcare pentru mașină. Astfel, parcarea este conectată direct la clădire și, fiind acoperită, oferă protecție împotriva intemperiilor, fără a fi nevoie de un garaj separat. Această soluție integrată întărește și mai mult aspectul monolitic și omogen al clădirii.
Sistemul de colectare a apei pluviale merită menționat în mod special. Datorită formei speciale a streșinii, apa de ploaie nu curge în mod tradițional, ci cade în jos într-un mod spectaculos, asemănător unei cascade un efect atât practic, cât și vizual deosebit. Apa care cade este apoi evacuată printr-un sistem subteran de țevi, care nu afectează aspectul vizual și contribuie la sustenabilitate.
Grădina și mediul exterior aferent clădirii sunt concepute cu simplitate și atenție la detalii, reflectând spiritul modern al arhitecturii. Unul dintre elementele centrale ale grădinii este piscina în formă de rinichi, care contrastează prin liniile sale organice și blânde cu formele arhitecturale stricte și rectangulare. Această dualitate formală creează un echilibru jucăuș și relaxează geometria modernă, aproape sculpturală, a clădirii. Zona piscinei este dedicată relaxării, dar contribuie și vizual la calitatea ansamblului: oglinda apei reflectă cerul, peisajul și contururile clădirii, adăugând o nouă dimensiune compoziției.
Vegetatia grădinii este reținută, dar cu personalitate: arbori ornamentali tunși în forme și plante de tip bonsai accentuează ordinea și simetria. Aleea pietruită care duce la intrare adaugă naturalețe și o textură delicată peisajului.
În ansamblu, clădirea este un exemplu excelent de integrare între arhitectura contemporană și peisagistică, unde funcționalitatea, estetica și legătura cu mediul natural formează o unitate coerentă. Organizarea spațiului deschis, utilizarea pereților de sticlă, detaliile formale expresive, dar atent compuse cum ar fi cascada de apă pluvială sau extensia acoperișului contribuie la transformarea clădirii dintr-o simplă locuință într-un spațiu de viață și o experiență spațială.
Un alt element distinctiv al amplasării este faptul că atât colina, cât și zonele din jur se află în proprietatea exclusivă a beneficiarului, astfel că poziționarea casei nu este doar rezultatul unei alegeri în cadrul unei parcele, ci parte a unui concept conștient de organizare spațială. Străzile din apropiere, suprafețele de circulație și parcelele vecine fac parte din proiectul la o scară mai largă, permițând ca imobilul să nu fie limitat de granițele unei parcele tradiționale, ci să se integreze organic în relieful înconjurător. Vârful colinei este marcat de clădirea rezidențială, care finalizează în mod natural forma terenului, așezându-se pe culme ca o masă sculpturală. Conturul clădirii nu rupe linia peisajului, ci o urmează, atât vizual cât și în volumetrie.
Proprietatea înconjurătoare și terenurile adiacente creează o percepție spațială unică: fațada orientată spre stradă, care în alte cazuri ar însemna un mediu construit dens, apare aici ca o curte interioară amplă un soi de atrium privat, în care accesul și sosirea devin o experiență scenică. Vizitatorul, fie cu mașina, fie pe jos, nu este întâmpinat de o stradă în sens clasic, ci de un spațiu deschis și generos, cu o atmosferă intimă, dar amplă. Această curte permite ca apropierea de clădire să fie treptată și vizual captivantă mai întâi prin contururi percepute de la distanță, apoi prin detalii tot mai bogate pe măsură ce te apropii de construcție.
Această formă de utilizare a spațiului și structura proprietății permit ca edificiul să îndeplinească nu doar funcția de locuință, ci și un rol reprezentativ: dominația colinei și marcarea vârfului său devin un gest arhitectural, în timp ce casa deși este o entitate autonomă se integrează aproape imperceptibil în mediul natural. Nu există o linie de demarcație clară între peisaj și clădire, ci o tranziție graduală care permite o integrare vizuală și fizică neîntreruptă.
