Comentariul autorului:
Materialele cuprinse în paginile acestui volum au dat startul unor serii de publicații ce se doresc a fi de ajutor în procesul didactic (dar nu numai), mergând pe firul logic al unor abordări particulare, explicate și exemplificate. În căutarea unor moduri de a da profunzime soluțiilor de arhitectură, luând drept reper obiectivele didactice ale temelor de proiectare din anii 4-5 (Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură, Facultatea de Arhitectură a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București), volumul pune accent, ca toate celelalte volume, pe cercetare. Este urmărită miza cercetării în proiect, aici dezvoltând patru abordări curente în practica de arhitectură, după detalierea construirii logice a unui demers de proiectare și prezentarea unor noțiuni de cercetare specifice domeniului arhitecturii.
„Arhitectura, cu atât mai mult învățământul de arhitectură, trebuie să răspundă în permanență nu doar propriilor provocări, ci provocărilor prezentului în general – transformărilor sociale, politice, economice, dinamicii realităților, evoluției tehnologice; trebuie să se adapteze la și să integreze noi cerințe, inovații; nu în ultimul rând, trebuie să ia în considerare provocări viitoare, să aibă în vedere posibilitatea de a se adapta schimbărilor sau chiar să le anticipeze. În ciuda acestei responsabilități, arhitectura rămâne flexibilă și prinde sub o aceeași umbrelă o paletă largă de abordări care nuanțează provocările pe care și le asumă – de la o arhitectură a simțurilor, la o arhitectură socială; de la o arhitectură sustenabilă, la o arhitectură a tehnologiilor multimedia; de la o arhitectură centrată pe legătura cu trecutul, la o arhitectură a viitorului etc. Oricare dintre aceste abordări, însă, necesită o cunoaștere în profunzime a problemelor specifice, a conceptelor, a metodelor și tehnicilor specifice de cercetare și de lucru (ca prim pas în dezvoltarea de metode și tehnici noi, proprii, creative, inovative) astfel încât rezultatul – obiectul de arhitectură – să răspundă cu succes scopului stabilit.” (extras din Cuvântul înainte)
Cele patru abordări prezentate în volum (urbanistică, antropologică, istorică și sustenabilă) sunt structurate similar, pentru a facilita înțelegerea în paralel a demersurilor, cu trimitere la aspecte extrase din obiectivele didactice la care răspund. Apoi, sunt detaliate o serie de criterii și concepte des aduse în discuție în cercetări ce pun accent pe abordarea descrisă, urmând o scurtă prezentare a impactului așteptat/urmărit al obiectului de arhitectură dezvoltat. În final sunt oferite exemple și menționate recomandări de lectură, conturându-se un fel de mini-ghiduri, sau mai degrabă „starter packs” – pachete introductive în oricare din cele patru subiecte, toate fundamentate teoretic și exemplificate, punând accent pe rolul cercetării în relație cu designul de arhitectură.
1. Abordarea urbanistică urmărește raportarea deopotrivă a proiectului urbanistic sau a obiectului de arhitectură la contextul urban. Înțelegerea oricărei intervenții drept parte a unui sistem este foarte importantă în conturarea unui spațiu construit orientat către viitor, ghidat către schimbări cu impact pozitiv la scară mare. Definirea foarte clară a problemei, a cauzelor acesteia și orientarea către rezultat sunt esențiale în demararea corectă într-un astfel de proiect ce pune accent pe dimensiunea urbană. Regulile urbane sunt primele elemente ce trebuie urmărite într-o astfel de abordare, în timp ce densitatea, în relație cu intensitatea utilizării spațiului construit, sunt concepte ce au căpătat atenție din ce în ce mai mare în practică.
2. Abordarea antropologică pleacă de la premisa că arhitectura contemporană nu mai poate fi gândită în lipsa unei cunoașteri mult mai profunde a utilizatorilor ei, a problemelor cu care aceștia se confruntă, sau a nevoilor lor ce își pot găsi răspuns în arhitectură (direct și indirect, drept aspecte principale sau secundare cuprinse în tema de proiectare). Prin urmare, capitolul dezvoltă ideea de impact social prin trimitere la categorii diferite de utilizatori și la relația public-privat, subliniind nevoia raportării la realități diferit percepute și având în vedere efectele în timp ale orcărei intervenții. Conceptele des avute în vedere în practică, scurt prezentate în cadrul capitolului, sunt: identitatea, egalitatea vs. inegalitatea socială, diversitatea și incluziunea, mobilitatea și, în final, caracterul informal.
3. Abordarea istorică pune accentul pe legătura cu trecutul, transpusă în proiectul de arhitectură. Sunt explicate analize specifice precum urmărirea stării actuale a unui sit ca urmare a evoluției sale în timp și impactul unei intervenții prin trimitere la trecut și viitor, în relație cu omul privit deopotrivă ca utilziator și receptor. Autenticitatea, valoarea și calitatea sunt identificate drept criterii de bază urmărite într-un demers centrat pe istorie, în timp ce dialogul nou-vechi este analizat drept concept des adus în discuție în arhitectura contemporană, cu atât mai mult în cadrul unor intervenții cu componentă istorică.
4. Abordarea sustenabilă, precum abordarea antropologică, a ajuns inevitabilă și de neignorat în arhitectura contemporană. Cercetarea pornită pe un astfel de fir poate urmări deja demersuri din ce în ce mai specifice, pasive sau active. De la arhitectura bioclimatică la arhitectura bionică, fiecare este amplu tratată în literaturi de specialitate și urmărită în cercetări deopotrivă teoretice și practice, cu accent pe inovație.
Cele patru abordări nu prezintă exhaustiv problematicile, ci, printr-o prezentare suficient de succintă dar și cuprinzătoare, atrag atenția asupra complexității pe care fiecare în parte o presupune, complexitate ce trebuie descoperită și explorată în acord cu contextul și scopul stabilit prin propria temă de cercetare. Unele dintre noțiunile prezentate sunt comune celor patru abordări, subliniind puncte de suprapunere și faptul că niciuna nu implică o gândire în propria bulă. De fapt, ele ajută mai degrabă la stabilirea unor puncte mai clare de referință la care să se raporteze cercetarea și, în final, propunerea.
