
Comentariul autorului:
Stocarea și, simultan, expunerea unei colecții de mașini într-un depozit industrial parțial dezafectat reprezintă premisa unei teme de proiectare la fel de neobișnuită precum și programul solicitat. Dincolo de constrângerile previzibile ale pregătirii unui spațiu existent pentru o utilizare nouă și atipică, sediul United Drive urmărește, în primul rând, comunicarea cât mai eficientă a unei identități vizuale particulare. Deși nu este o solicitare neașteptată pentru un astfel de program sau agent economic, ambiția simultană a păstrării caracterului inițial al spațiului o transformă într-o restricție care, în mod neașteptat, definește întreg demersul de amenajare.
Spațiul principal al zonei de depozit este tratat mai degrabă ca o scenă secundară a showroom-ului propriu-zis, îndepărtându-se în mare măsură ambianța depozitului industrial strict utilitar. Noua organizare planimetrică urmărește o circulație fluidă și o ierarhie intuitivă a diferitelor zone solicitate în cadrul aceluiași open - space, fără a fi necesară redistribuția spațiilor interioare existente. Gândit ca un mediu imersiv pentru prezentarea automobilelor stocate temporar, sunt promovate și valorificate, în primul rând, subansamblurile aparente, ce formează un cadru unitar și echilibrat, cu accent pe contrastul impactului vizual. Zonele secundare adiacente sunt tratate într-o manieră similară, fără a întrerupe limbajul arhitectural principal. Două dintre aceste spații aflate la o cotă superioară, dar impropriu accesibile, sunt recuperate cu ajutorul a două scări metalice, asamblate folosind aceeași configurație vizuală a spațiului principal.
Toate caracteristicile estetice ale subansamblurilor noi care ajustează și recompun spațiul interior, provin din cerințe funcționale sau soluții constructive locale, contribuind la o imagine de ansamblu inspirată, oarecum, din mediile tehnice și manufacturiere. Materialitatea interioară a intervenției este, în mare parte, proprie naturii elementelor separatoare folosite pentru refuncționalizarea spațiului existent. Fiecare textură, placare, limită tare sau slabă, contribuie la compunerea unui colaj ce formează în mod deliberat o scenografie industrială. Contrastul dintre nonculori, liniile clare, muchiile vii, texturile brute, formele primare, materialele reci și reflexive, precum metalul sau rășina epoxidică, sunt toate contrabalansate de suprafețele ample și fluide de draperii mate care decorează minim invaziv spațiul principal și devin fundal pentru zonele de expunere.
Atmosfera întunecată, teatrală, este echilibrată de compoziția corpurilor de iluminat, care amplifică proeminența longitudinală a spațiului principal și se așază pe plafon respectând logica structurală a traveilor existente. Suprafața luminoasă neobișnuit de mare pe care acestea o permit, asigură o plajă largă de contraste și scenarii de iluminare, necesare pentru lucru, pentru expoziții și pentru efecte cinematografice sau filmări deopotrivă.