Comentariul autorului:
Un interior ca o călătorie...
O călătorie în timp despre o vilă interbelică din anii 20, în apropierea Șoselei Kiseleff, și o călătorie în spațiu, mai puțin unul fizic și mai mult un spațiu al memoriei locului. Un periplu care a încercat să creioneze într-o manieră scenografică un secol de existență zbuciumată a construcției și un spațiu al memoriei proprietarului, care a trăit peste două decenii în București și Paris.
Spațiul interior nu poate fi despărțit de spiritul aproape palpabil al construcției în stil neoromânesc, de drumul ei, uneori dramatic, alteori tandru, care i-a marcat existența în ultimii 100 de ani. Spațiul spune o poveste despre pierdere și abandon, dar și despre supraviețuire și speranță.
Esența procesului de vindecare a casei rănite (naționalizată, ocupată de numeroși chiriași, aproape distrusă din indiferență și rea voință), și conceptul amenăjarii interioare s-au regasit în considerațiile lui Alain De Botton, din cartea sa, Arhitectura Fericirii:
“Avem nevoie de un cămin în sens psihologic, așa cum avem nevoie de unul în sens fizic, pentru a compensa o vulnerabiltate...
Avem nevoie de un refugiu în care să ne ancorăm stările de spirit...
Avem nevoie de camere care să ne prezinte versiuni dezirabile ale e-ului nostru și să țină în viață ce este important și evanescent în noi”.
Casa a fost readusă la viață timp de un deceniu, cu o reverență pentru trecut: s-au refăcut profilele din ipsos, s-au restaurat pavimentele din accese, scara principală cu superba ei balustradă, ușile interioare cu geam bizotat, unele dintre corpurile de iluminat și obiectele de decor găsite în pod și subsol.
S-au păstrat în mare funcțiunile inițiale, cu spațiu central de distribuție folosit ocazional ca spațiu de luat masa, birou, dormitor matrimonial, dormitor pentru oaspeți, bucătărie, și s-au reconfigurat spațiile de depozitare și cele două băi.
Aerul romantic al casei a fost completat de piese de mobilier și obiecte decorative achiziționate din târgurile din sudul Franței, care păstreaza amintiri neprețuite. Fotoliile în stil Ludovic al XV-lea, cu tapițerie alb-ivoire, se alătură în mod firesc finisajului cotton nuage al pereților și pieselor de inspirație provensală.
În cadrul conceptului general care a ținut seama de istoria casei, există și inserții contemporane: piese de mobilier și finisaje în băi și bucătărie, în camera de oaspeți și dressing, într-o compoziție cromatică unitară, cu suprafețe albe și gri cald și accente transparente.
Lucrările de pictură și grafică sunt semnate de: Ioana Bătrânu, Marin Gherasim, Corneliu Petrescu, Marcel Chirnoagă, Suzana Dan, Alexandru Rădvan, Mugur Kreiss.
Apartamentul își schimbă cameleonic înfățișarea în funcție de anotimp: iarna se disting accentele plăcute la atingere, de catifea și mătase, în nuanțe de french gray, bronz și roșu stins, contururile sunt estompate, domină senzația de căldură și protecție.
Piesele de mobilier și cele decorative din birou și living amintesc de începutul secolului trecut, de Micul Paris.
Vara, spațiul se îmbracă în ecru și alb, cu draperii, perne și pleduri din bumbac și in, ca în însorita Provența, iar aerul pare mai răcoros, evocând parfumul câmpurilor de lavandă.
Amenajarea interiorului nu caută nicidecum să fie “în trend”, ci să creeze o atmosferă particulară, o amprentă discretă și melancolică a unei vieți.
