Focus/Escapism - Expoziție de Gânduri Marginale

Autor(i):

stud. arh. Petrescu Ioan-Radu
stud. arh. Răscolean Sabina
stud. arh. Șarapatin Daria-Kivana

Îndrumători:

Dr. habil. arh. Celia Ghyka

Localizare:

România, București

Comentariul autorului:

Un gest comun și aproape invizibil, desenul pe marginea foii, devine în Focus / Escapism nu doar temă de cercetare, ci și instrument de introspecție colectivă. Expoziția propune o explorare a acelor momente în care gândirea evadează discret din centrul discursului și se refugiază în gesturi automate, în figuri schițate fără intenție, în linii trasate pe marginea paginii. Desenele se nasc fără intenție, ghidate uneori de un ritm interior recognoscibil, alteori apărând arbitrar, ca reflexe grafice ale unei gândiri care le generează, dar nu le controlează.
Peste 120 de foi reale, provenite din contexte cotidiene precum cursuri, ședințe sau momente de așteptare, alcătuiesc o arhivă vizuală a prezenței fragmentate. Am ales această cantitate ca referință directă la numărul de pagini al celui mai utilizat carnețel de notițe din lume, Moleskine Classic Notebook, un obiect devenit simbol al gândirii zilnice, al notării și al desenului spontan. Fiecare intervenție de pe aceste foi este prezentată exact așa cum a fost colectată: cu scris tremurat, pete de cafea, colțuri îndoite și desene fără o logică aparentă. Ele nu au fost stilizate, pentru că nu am dorit să le transformăm în obiecte de artă în sens tradițional. Sunt urme autentice ale unei gândiri vii, documente grafice ale momentelor de concentrare, plictiseală, evadare sau ritm interior.
La intersecția dintre automatismul suprarealist, observația sociologică și arhivarea afectivă, Focus / Escapism explorează o formă de prezență discontinuă, aflată între implicare conștientă și retragere tăcută. Este vorba despre acele momente în care mintea participă, dar nu se lasă pe deplin prinsă, oscilând între atenție susținută și gesturi reflexe, între intenție clară și divagație interioară.
Găzduită de Uniunea Arhitecților din România filiala București, expoziția se articulează în două încăperi complementare, fiecare propunând o perspectivă diferită asupra raportului dintre scris, desen și privitor. Prima sală urmărește separarea acestor două forme de expresie, pentru a evidenția tensiunea dintre ele, în timp ce a doua cameră reconstituie o hartă a acestor gesturi prin procente, amplasamente și tipare, oferind o lectură colectivă a modului în care se distribuie atenția pe pagină.
PRIMA CAMERA
Anatomia unei Foi: Descompunere în Spațiu, Compunere în Formă

Acolo unde cele două coexistau pe aceeași foaie, au fost separate. Doar prin această despărțire devine vizibilă tensiunea dintre concentrare și fugă, dintre intenție și gest automat. Aceste fragmente nu sunt compoziții deliberate, ci urme ale unui proces interior, rămășițe ale unui moment suspendat de atenție. Marginea devine structură. Desenele și textele sunt distribuite în două registre distincte, unul al gândului ordonat și altul al gestului spontan. Alăturarea lor propune o lectură dublă a mecanismului mental, între rigoare și evadare, între control și impuls.
Pe peretele principal, 120 de foi alcătuiesc o compoziție, iar golul creat de dispunerea lor găzduiește conceptul expoziției. Ceea ce altădată era marginal devine acum cadru, iar vidul devine punctul de focalizare și este conținut de gesturi, urme, ritmuri. Expoziția se construiește în jurul acestei inversări: marginea capătă forță structurală, iar ceea ce era periferic devine esențial. În centrul spațiului, o compoziție finală reunește pozițiile tuturor desenelor colectate, cartografiind tendințele comune: un palimpsest de gesturi automate, trasate în margini, repetate inconștient, dar colectiv. Palimpsestul, în acest context, funcționează ca o suprapunere de urme, în care fiecare strat rămâne vizibil, conturând o memorie grafică comună. Scaune așezate într-o configurație care evocă o sală de clasă înconjoară lucrarea principală. Pe fiecare dintre ele se află o foaie albă, ca o invitație tăcută de a intra în scenariul în care au fost concepute majoritatea desenelor prezentate: momente de concentrare, ascultare, rutină. Acest aranjament transformă spațiul expozițional într-un cadru recognoscibil și personal, unde gestul vizual se leagă de experiența fiecăruia.
Sub piesa centrală, pe masa de lemn, sunt așezate alte foi albe, presărate printre ele cu foi albe, carnețele, foi deja desenate, recuperate din arhiva noastră. Ele continuă povestea expoziției și sugerează ideea unui proces deschis, în care vizitatorul devine martor, dar și parte a unei arhive în continuă transformare.
A DOUA CAMERA
Cartografieri ale Marginii: Analiză și Tipare

Două serii de lucrări propun o indexare diferită a gesturilor de pe marginea foii.

Lucrările expuse explorează variațiile dintre spațiile dedicate scrisului și cele ocupate de desen, organizate în două direcții distincte de analiză. Un prim palier grupează paginile în funcție de diferența procentuală dintre suprafețele ocupate de scris și cele de desen, într-o succesiune care pornește de la predominanța textului și ajunge treptat la dominanța grafică. Aceste hărți vizuale folosesc o paletă de culori pentru a evidenția dezechilibrul dintre cele două registre, sugerând tipare recurente în modul în care oamenii ocupă foaia.
Al doilea palier propune o reconstituire a prezenței desenelor printr-o serie de pete negre, ordonate de la cele mai puțin prezente până la cele mai intens desenate. Fiecare pată indică locul exact în care a apărut un desen marginal, oferind o imagine abstractă, dar fidelă, a distribuției gesturilor spontane. Împreună, cele două tipuri de reprezentări creează o formă de cartografiere mentală, în care analiza cantitativă se îmbină cu amprenta gestuală, generând o hartă vizuală a modului în care atenția se fragmentează, deviază și se reconfigurează pe suprafața paginii.
Expoziția „Focus / Escapism” a fost vernisată pe 24 iunie 2025 la sediul Uniunii Arhitecților din România și s-a bucurat de o deschidere caldă, cu aproape 80 de participanți prezenți în seara lansării. Vizitatorii au explorat instalațiile în ritm propriu, într-un spațiu care nu dicta parcursul, ci îl lăsa să fie construit de privire, pas și memorie personală. Lucrările au stârnit recunoaștere, zâmbete și întrebări. Desenele marginale, aparent banale, au devenit un declanșator al introspecției — mulți s-au regăsit în gesturile repetitive, în colțurile mâzgălite, în momentele de evadare pe care nu le verbalizaseră până atunci.
Expoziția a rămas deschisă mai multe săptămâni, iar modul în care a fost receptată către public ne-a surprins și ne-a bucurat. Pe mesele din interiorul primei camere au fost lăsate foi albe, fără instrucțiuni, doar ca prezență tăcută. Fără a le cere nimic explicit, vizitatorii au început să le completeze: mici schițe, semne, note sau înflorituri au început să apară, extinzând organic arhiva noastră inițială. Fiecare urmă lăsată a continuat povestea gândurilor marginale, dovedind că gestul se repetă, se transmite și se regenerează, fără nevoie de justificare. Expoziția a devenit, astfel, nu doar o arhivă, ci un proces viu, în care observația se transformă în participare, iar participarea devine document.
Suntem o echipă de studenți arhitecți, iar această expoziție a fost pentru noi o cercetare colectivă și personală deopotrivă. Am dorit să observăm și să punem în valoare acele urme care apar în absența intenției și în marginea convenției. Să le tratăm cu seriozitate, cu empatie și cu o curiozitate critică. Fără să le „transformăm” în artă, fără să le înfrumusețăm sau să le corectăm. Doar să le arătăm.
„Focus / Escapism” este, în cele din urmă, o formă de ascultare vizuală a ritmului interior, a evadărilor noastre cotidiene, a gesturilor mici, dar revelatoare, care trăiesc la marginea atenției.