Comentariul autorului:
Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București, cea mai veche și mai mare școală de arhitectură din România a acumulat, în decursul celor 134 de ani de funcționare continuă (fondată în 1891), o bogată arhivă documentară care, până de curând era disponibilă doar fizic, pe suport hârtie. Considerăm a fi de datoria noastră, a celor care îndrumăm acum pașii viitorilor arhitecți, designeri și urbaniști, de a pune în valoare lucrările generațiilor de arhitecți formați de școala românească, lăsându-le la dispoziția noilor generații de studenți, cadre didactice, cercetători și profesioniști. Astfel, în ultimii ani, prin diferite proiecte de cercetare ale departamentelor școlii, s-a inițiat digitizarea acestora, relevee, proiecte și alte planșe desenate fiind scanate și constituite în arhive digitale.
Volumele ”Studiul Formei la Arhitectură – selecție din fondurile de arhivă relevante pentru evoluția învățământului de arhitectură și design” și ”Studiul Formei la Arhitectură_2.0 – selecție din fondurile de arhivă relevante pentru evoluția învățământului de arhitectură și design 1990 -2020” sunt parte a rezultatelor proiectelor de cercetare finanțate prin FFCSU (StuFoArh, UAUIM-FFCSU-2023-011 și StuFoArh_2.0, UAUIM-FFCSU-2024-006) ce au avut ca scop cercetarea documentară, scanarea și digitalizarea unor fonduri de arhivă relevante pentru evoluția învățământului de arhitectură și design și preocupările și direcțiile de cercetare ale studenților arhitecți din Școala noastră, de la începuturile sale până în anul 2020.
Cele două proiecte și rezultatele lor se înscriu seria de acțiuni de scoatere la lumină și difuzare a numeroase comori aflate în patrimoniul Școlii, proiecte inițiate de dr. Claudia Popescu, muzeograf la Departamentul Informare-Documentare al Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București. Volumele, apărute în seria tematică ”Din colecțiile Școlii de Arhitectură” reunesc câteva gânduri despre acest subiect ale unor foști și actuali profesori și prezintă în total circa 445 dintre cele aproape 8000 de planșe desenate cu o extrem de mare varietate de stiluri și tehnici de reprezentare și arhivate în format digital.
Am considerat o datorie de onoare cunoașterea istoriei Școlii noastre și a realizărilor înaintașilor noștri – dintre care pe unii i-am avut profesori. Cunoscându-i în ipostaza de studenți, am avut ocazia de a ne adânci respectul pentru aceștia, pentru reușita de a fi exemple demne de urmat ale Școlii de-a lungul a variate și adesea dificile perioade istorice.
Desenele realizate cu atenție și dedicație de înaintașii noștri, relevă uneori o minuțiozitate care astăzi a dispărut din redactările studenților noștri. Redarea unor elemente arhitecturale, finețea liniilor realizate cu instrumente de lucru manuale, delicatețea nuanțelor realizate în colorarea planșelor ne provoacă o emoție ce astăzi nu mai este iscată la privirea planșelor realizate digital de noile generații. Ne-au umplut de uimire și admirație planșele realizate acum mai bine de un secol de Ion Mincu, a cărui minuție în realizarea acestora o putem observa la realizările sale arhitecturale. Sau cele ale unor arhitecți din interbelic – Octav Doicescu, Grigore Ionescu – profesori de seamă ai școlii și care ne arată că doar cunoscând în profunzime operele trecutului, prin studierea și analizarea lor, se pot realiza edificii moderne, ale epocii trăite, care să reziste trecerii timpului. Putem confirma aceasta astăzi, când opera lor face parte din patrimoniul arhitectural al țării.
Dorim ca prin scoaterea la lumină a acestor comori să stimulăm perpetuarea elementului uman în elaborarea desenelor de arhitectură, nu cel realizat mecanic, ca obligație la unele discipline din curriculă, ci ca exercițiu permanent al "la man che ubbidisce all’intelletto", deci ca sprijin, ca unealtă în procesul de creație al artefactului, indiferent de scara acestuia – urbană, arhitecturală, obiect de design.
Este clar că prezența crescândă în viața noastră a diferitelor mijloace digitale de reprezentare grafică sau de construcție tridimensională a necesitat și o schimbare a tipologiei temelor de studiu, pentru a fi atractive pentru studenți și a le stimula dorința de a înțelege valoarea tehnicilor clasice de reprezentare, care pot surprinde mult mai bine emoția și delicatețea creativității lor.
Colegii noștri au reușit a prelua succesiv, prin schimbul de generații, această disciplină, îmbinând creativitatea cu tradiția Școlii și ghidând-o în secolul al XXI-lea. La fel ca Școala de Arhitectură, ca viața însăși, disciplina Studiul Formei a evoluat, s-a adaptat, păstrând însă un set de principii constante: acuratețe în redare, creativitate, minuțiozitate, studiul detaliat al naturii și al mediului înconjurător. A existat permanent, în cadrul disciplinei atât un studiu al tehnicilor de reprezentare "clasice" bidimensionale sau tridimensionale: laviul, tenta transparentă sau opacă, studiul degradării de culoare, haşura, expresivitatea liniei, modelarea în lut, mulajul în ipsos etc. Pe lângă această componentă însă, a venit să se adauge o componentă profund creativă, ce a invitat studentul să se apropie de referințe consacrate din domeniul artelor vizuale și să concluzioneze prin propria viziune, materializată în lucrarea realizată. Putem spune astfel că Studiul Formei este într-o continuă căutare, într-o continuă evoluție de la reprezentare către interpretare, iar la final fiecare student poate constata că a avut un parcurs propriu, de evoluție și cunoaștere personală.
Subiect de discuție dar și disciplină aflată în curricula mai multor ani de studiu în numeroase școli de arhitectură de pe toate meridianele, Studiul Formei este astăzi acel ansablu de micro-proiecte care, prin abilitățile pe care le exersează și le dezvoltă, ne ajută să ne păstrăm spontaneitatea în exprimarea ideilor, să ne ordonăm gândurile pe hârtie și să ne diferențiem creativ de mașină și artificial.
Deși prin proiectele de cercetare au fost tipărite un număr limitat de exemplare ale volumelor, ele se găsesc în format digital pe site-urile dedicate proiectelor (https://www.uauim.ro/cercetare/ffcsu-2023/stufoarh/ și https://www.uauim.ro/cercetare/ffcsu-2024/stufoarh/), unde, alături de acestea, sunt și patru interviuri audio și video cu profesori din diferite generații care au predat sau predau încă această disciplină în Școala noastră: prof.em.dr.arh. Sorin Vasilescu, prof.dr.arh. Marius Marcu Lapadat, lector arh. Romeo Simiraș și conf.dr.arh. Codina Dușoiu.
Dedicate Școlii noastre, studenților și colegilor, sperăm ca cercetarea prezentată în cele două volume să constituie un imbold pentru generațiile viitoare de a se apleca asupra acestei discipline și asupra reprezentării de arhitectură în general cu pasiune și dăruire.
