Comentariul autorului:
Titlu: Altfel, dar Împreună (Different but Still Together) la Bienala de Arhitectura de la Venezia
Autor: ALEXANDRU CRISAN 2023
Ne extragem seva, poate inspirația sau ultim, “creația”, din trecutul apropiat sau îndepărtat (în esență, oarecum, un neajuns). Nu putem rămâne indiferenți, chiar și peste ani, în fața invențiilor sau inovațiilor, a unor imagini altfel, devenite iconice, precum cel ale lui Henri Coandă sau Anghel Saligny a căror creativitate încă sfidează timpul pe care aceștia l-au trăit.
Martori ai progresului tehnologic, ce se manifestă în ritm galopant în contemporaneitate, ne adaptăm și depozităm în ocnițele memoriei repere bibliografice, fragmente aparent fără noimă și fără de sens, ce poate într-o zi se vor coagula în forma unei “creații personalizate”. Aspirăm creația sau secvențe fragmentare ale acesteia, invariabil le interpretăm, într-o formă sau alta ca ultim, dintr-o necesitate imediată (dacă acesta se ivește) să o putem folosi conjunctural. Și da, suntem niște hoți, niște hoți de frumusețe fără măcar să ne dam seama de acest lucru, (aka “Hoții de frumusețe“ a lui Pascal Bruckner)… împrumutăm lucruri, fragmente. Suntem autosuficienți și, de cele mai multe ori trăim la o intensitate extatică când mintea noastră plăsmuiește din vreo firidă un adevăr arhitectural ce pare elocvent... am descoperit ceva, am “creat” ceva nou. Și da, aparent chiar ne referim la creație, fie ea arhitecturală sau tehnologică. Probabilitatea ne poate face să credem că atât Saligny cât și Coandă și-au pus cel măcar o dată în viață aceiași întrebarea legată de așa (pre)supusa “creație”.
I-am regăsit pe cei doi (HC și AS), în Pavilionul României (Now-Here-There) de la Bienala de Arhitectură de la Venezia ediția 2023. Alături de ei, o panoplie de invenții și inovații contemporane în domeniul arhitecturii edificate/construite, unele cognoscibile, altele dificil de descifrat sau interpretat. Față în față, reprezentând trecutul și prezentul, exponatele arhitecturale cu iz de inovație privesc către viitor, Now-Here-There… Un viitor, cuantificabil, reperat și identificat poate doar de Inteligența Artificială pe care omenirea tocmai ce o plăsmuiște. Un viitor în care imaginile vor fi generate din cuvinte și fragmente ale altor imagini existente, eventual din trecut, în care arhitectura va fi auto(re)generativă și rezultat indezirabil al permutărilor infinite ale unui software ancorat într-o arhivă de elemente predefinite… o permutare informațională.
Invenția și inovația sunt la ordinea zilei astăzi, putând fi cuantificabile în modificarea unei linii de program(are). Straniu este faptul că deseori, în perioada contemporană, creația/inovația este afiliată unei echipe sau unui brand excluzând numele autorilor, toate lucrurile realizându-se “împreună”, altfel, fără personalizare, fără individualizare. Suntem purtători și transmițători de date, fiecare în parte, asemănător unui dispozitiv informațional dotat cu inteligență artificială conectat la o vastă rețea... În esență ne-am “artificializat” ca individualități, răspunzând unor solicitări determinate de mediul în care ființăm.
