Comentariul autorului:
Scenografia propune un cadru domestic recognoscibil, transformat într-o „cutie de rezonanță” emoțională, care respiră și se metamorfozează odată cu povestea. Spațiul este fluid: pereții devin ecrane pentru proiecții simbolice, interioarele se deschid spre exterior, iar decorul se transformă treptat într-o grădină/peisaj natural, reflectând tensiunea dintre constrângere socială și eliberare interioară.
Elementul central – „The Wall of Vulvas” de Jamie McCartney – funcționează ca un cor vizual al feminității, amplificând temele maternității, stigmatului și rezilienței. Această lucrare introduce o dimensiune universală și contemporană în dramă, transformând scena într-un spațiu de confesiune colectivă.
Prin alternanța dintre realismul domestic și simbolismul vizual, decorul devine martor și participant la dramă – un spațiu care înghite, închide și, în final, se deschide către vindecare și speranță.
