Pavilioanele din deal

Autor(i):
arh. Macovei Radu Remus / StuffStudio
arh. Noël Stascha Fäh / Studio Noël Fäh
arh. Giorgio Azzariti / VELIA
Colaboratori:
ing. Cristina Dumitru / S.C. Fractil Construct S.R.L.-D, inginer structură
meșter Gabriel Boroș, meșter popular șindrilă și constructor
meșter Sebastian Boroș, meșter popular șindrilă și constructor
arh. Ioana Marinescu, fotograf
Localizare:
România, jud. Prahova, Breaza

Comentariul autorului:

Amplasat în peisajul rural din Breaza - un mic oraș situat la poalele Munților Carpați și de-a lungul Văii Prahovei - proiectul îmbunătățește o locuință rurală de vacanță și anexele ei prin transformarea a două structuri existente în (1) un foișor care încadrează priveliștea și (2) o structură care include o magazie și un garaj, conectate printr-o potecă ce negociază relieful spectaculos al sitului. Proiectul este rezultatul unei strânse colaborări între proprietar, arhitecți și meșteri, și demonstrează cum meșteșugul tradițional poate fi revitalizat prin design și utilizări contemporane.

Amplasament
Proiectul este situat de-a lungul văii râului Prahova, într-un mediu care alternează între păduri dense, pământ cultivat și maluri de râu. Deși peisajul este puternic definit de o pantă care coboară spre râu, amplasamentul în sine este situat la marginea unui mic oraș. Această condiție a dus la forma neregulată a terenului, care se întinde pe aproximativ 1.200 m². La vest de amplasament se află orașul, iar la est se află valea râului Prahova, care oferă priveliști pitorești încadrate de numeroșii copaci de salcâm, nuc, cireș și brad de pe teren.

Structuri existente
Înainte de începerea proiectului, pe proprietate existau mai multe structuri: o casă de vacanță din anii ‘80, cu trei etaje în trepte de-a lungul pantei; o magazie cu pivniță; o structură de garaj deschisă. Dispunerea structurilor pe teren repetă caracterul local al gospodăriilor, articulând o dispunere pavilionară.

Scopul proiectului
Păstrând dispunerea dispersată, scopul proiectului a fost înlocuirea celor două anexe pentru a răspunde nevoilor contemporane ale proprietarului. În ceea ce privește magazia, am demontat structura din lemn, am conservat pivnița și am construit un nou foișor din lemn pentru mese în aer liber. În zona garajului, am păstrat cele șase coloane din oțel acoperite cu piatră și am construit o nouă magazie din lemn lângă acestea, învelind atât vechiul garaj, cât și noua magazie în șindrilă din lemn. Deși s-au adăugat utilizări noi ale sitului, scopul a fost acela de a păstra caracterul arhitectural și ambiental al regiunii. În abordarea noastră, „păstrarea caracterului” s-a transformat într-o metodologie de proiectare și construcție bazată pe trei definiții: caracterul formal (reinterpretarea atributelor formale ale structurilor din zonă prin acoperișul în două ape); caracterul material (construirea cu lemn și piatră de proveniență locală); caracterul muncii (angajarea și colaborarea cu meșteri populari locali).

Materialitate și meșteșug
Proiectul este ancorat în meșteșugul local. Colaborarea cu meșteșugarii pentru prelucrarea și montarea șindrilei și a șiței a fost esențială pentru cultura materială și expertiza pe care o dețin și demonstrează un schimb reciproc avantajos între arhitecți și meșteșugari. Șindrilele și șițele de lemn, produse în Breaza și provenite din păduri locale, au fost alese pentru acoperiș și, respectiv, pentru suprafețele verticale, stabilind o continuitate tactilă cu acoperișul din șindrilă al casei existente. Piatra provenită dintr-o carieră din apropierea râului asigură durabilitate, în timp ce structurile din lemn oferă atât simplitate în asamblare, cât și adaptabilitate. Prin utilizarea acestor resurse, proiectul a consolidat o rețea de competențe locale, întărind rolul arhitecturii ca unul cheie pentru susținerea și transmiterea cunoștințelor locale prin abordări contemporane în proiectare.

Proiectare și improvizare
O parte crucială a proiectului a constat în colaborarea zilnică cu meșterii locali în cadrul căreia multe decizii au fost luate direct la fața locului. Desenele axonometrice și schițele au servit ca instrumente de dialog, dar adesea testarea detaliilor, ajustarea îmbinărilor sau reutilizarea materialelor disponibile au determinat rezultatul final. Acest proces de încercare și eroare amintește de spiritul ad-hoc-ist ce definește arhitectura vernaculară, în care improvizațiile și soluțiile necesare ghidează construcția, permițând intenției de proiectare și cunoștințelor practice să se negocieze în forma construită.
În acest context, cele două intervenții articulează un echilibru atent între utilitate, tradiție și context. Ele afirmă posibilitatea de a proiecta o arhitectură contemporană care nu suprascrie mediul existent, ci mai degrabă extinde logica și caracterul acestuia în noi forme.

Foișor
Păstrând pivnița existentă pentru a fi utilizată în continuare, proiectul a constat în dezasamblarea vechiului șopron, depozitarea lemnului recuperat și turnarea unei noi plăci subțire de beton cu o deschidere de acces la subsol. Pe noua platformă, șase stâlpi din lemn formează două cadre structurale învelite în șiță, care susțin un acoperiș din lemn. Concentrarea structurii în două cadre permite un spațiu larg deschis pe platformă pentru a maximiza priveliștea. Organizarea semicilindrică a structurii netezește colțurile și prelungește liniile vizuale. O jumătate de cilindru înconjoară deschiderea din podea, unde o scară coboară în pivniță; cealaltă jumătate de cilindru conține depozitarea scaunelor. Cei doi copaci existenți în colțurile diagonale opuse ale platformei au fost păstrați prin deformarea platformelor și a formei acoperișului într-un paralelogram. Acoperișul urmează planul neregulat, în timp ce secțiunea sa se ridică rezonând formal cu profilul ondulat al munților din jur. În vârful acoperișului, o turlă amintește de formele apotropaice tradiționale din regiune, purtând în același timp un cadran solar, inscripționând moduri de orientare în arhitectura structurii.
Tavanul și ușile sunt realizate din plăci de oțel zincat, ale căror suprafețe reflectă peisajul în timpul zilei și amplifică strălucirea luminii artificiale pe timp de noapte, conferind structurii un aspect contemporan învăluit în șindrile de lemn. O decupare circulară de 2m diametru în tavanul de deasupra zonei de luat masa încadrează lumina seara, transformând pavilionul într-o scenă pentru cină și conversație.

Noua magazie - garaj
Cei șase stâlpi existenți de oțel, acoperiți cu piatră, precum și fundația pavată cu piatră au fost păstrate și reintegrate, constituind baza pentru un nou acoperiș din lemn. Noua magazie, construită pe o fundație din beton, este independentă din punct de vedere structural față de cei șase stâlpi din oțel pentru păstra integritatea structurală a celor din urmă. Cu toate acestea, cele două părți sunt unificate printr-un înveliș continuu din șindrilă, formând un întreg coerent.

Funcțiile spațiilor sunt articulate în mod formal: cele șase punctuații ale stâlpilor de piatră susțin acoperișul garajului; o extrudare semicirculară marchează magazia de depozitare; iar o proiecție dreptunghiulară înregistrează spațiul de serviciu. În interior, fața orientată spre zona de parcare acoperită este formată din scânduri de lemn vopsite în argintiu, care amintesc de suprafețe metalice ale foișorului. Incizii circulare deasupra ușilor asigură ventilația și permit filtrarea luminii naturale în timpul zilei, proiectând lumina artificială la exterior pe timp de noapte. Ușile duble ale magaziei se deschid complet, extinzând interiorul în garaj și permițând utilizarea acesteia ca atelier de lucru. Amenajarea peisagistică imediată consolidează și mai mult intervenția cu pietre de râu și pietriș care delimitează zona din jurul magaziei-garaj.

Concluzie
Prin practici sensibile de reutilizare, articularea atentă a formei, atenția acordată materialelor și colaborarea cu meșteșugul local, proiectul demonstrează cum revitalizarea rurală poate depăși conservarea prin abordări contemporane de proiectare.