Comentariul autorului:
Proiectul de față a fost intitulat “ Zidul celor o mie de porți” și reprezintă, ca program, un centru de reintegrare și reabilitare a comunității penitenciare sau post-penitenciare amplasat în municipiul Aiud.
Pe lângă intrarea într-un dialog tensionat cu istoria penitenciară brutală a municipiului Aiud, un argument pragmatic pentru alegerea locației este dat de rolul de coordonare a locurilor de detenție din regiunea Transilvania pe care penitenciarul din Aiud îl exercită. Ca atare, vorbim de un flux mai mare de oameni de care această unitate este responsabilă.
Terenul pe care am ales să construiesc este aproape de actualul penitenciar și aparținea unei foste unități militare dezafectate. Din punct de vedere legal, proprietate asupra terenului are Administrația Națională a Penitenciarelor, terenul fiind donat de Ministerul Apărării către aceasta.
Un detaliu absolut fascinant al acestei locații pe care l-am considerat un potențial enorm în proiect a fost infrastructura complexă preexistentă. Vorbim despre un drum național tangent pe limita vestică cu situl, respectiv de doua șine de cale ferată ce pătrund în profunzimea sitului din partea de Nord-Est, care se află într-o stare bună, cu toate că în prezent sunt nefolosite.
Activitatea pe care o propun în cadrul proiectului este aceea de reintegrare și reabilitare prin munci agricole în culturi intensive. Orientarea către acest tip de activitate vine din numeroasele beneficii pe care munca în contact direct cu natura le are în schimbarea perspectivei asupra vieții. De altfel, Municipiul Aiud are, deja, o orientare către agricultură, regăsind în periferiile acestuia mai multe tipuri de plantații, livezi și pepiniere.
Proiectul de față a fost gândit urmând constat și adaptând nevoilor firești ale funcțiunii principiile de locuire ale satului săsec, acest raport nemijlocit locuire-atelier-livada. Proiectul este fracționat în două zone printr-o lamelă colosală, dar care nu se citește în spațiul public ca ieșind din proporțiile fronturilor. Aceasta însumează în traseul ei toate zonele necesare unui parcurs complet de la materie brută la zonă de desfacere.
În partea nordică a sitului, sectorul mai puțin accesibil publicului larg, se dezvoltă livada și locuirea în livadă; în partea sudică, vegetația scade în înălțime lăsând misterul cu mai puțină profunzime. În această zonă, teritoriu aflat în contact direct cu publicul, am dezvoltat o grădină aromatică.
Construcția se desfășoară pe un singur nivel având cinci metri înălțime. Locuințele sunt unități individuale, amplasate într-o relație strânsă cu livada și protejate de aceasta. Pentru rezolvarea funcțională a locuinței am ales un sistem de stâlpi și grinzi de lemn, fiecare unitate fiind înălțată de la sol cu 0,5m pentru a preveni acțiunea distructivă a eventualelor inundații cu care amplasamentul se confruntă ocazional. Fiind într-o stare bună, cazarma prezentă pe sit a fost păstrată și a fost dedicată activităților de învățare, lectură, prelegeri.
În concluzie, proiectul manifestă o profundă empatie pentru un grup de persoane defavorizate pentru care, prin arhitectură și program, se străduie să ofere liniște și alinare, dar și o direcție valabilă pentru viața post-penitenciară. În sprijinul acestui demers, natura este un element cheie, prezent nemijlocit în întreg parcursul reintegrării și reabilitării.
