Comentariul autorului:
Context
Craft is ART devine un ansamblu al cărui obiectiv are în vedere socializarea, interacțiunea, loisir-ul, toate aceste reprezentând elemente fundamentale pentru un mod de viață contemporan, orientat către comunitate. Amplasamentul este situat în Sucevița, zonă etnografică caracterizată de meșteșuguri tradiționale. Cu o tradiție care se pierde în negura istoriei, meșteșugăritul a cunoscut o perioadă de dezvoltare în zona nordică a Moldovei și în împrejurimi.
Tema de proiectare
Tema de proiectare vine în ajutorul eforturilor de a reglementa sectorului meșteșugurilor tradiționale, cee ce ar reprezenta un pas important în vederea creării cadrului adecvat păstrării și dezvoltării acestora, mai ales ca expresie a identității culturale și sociale a comunităților românești.
Prin proiectul de față se propune realizarea unei baze pentru artiști, cuprinzând ateliere, zone de expoziție, cazare, spații de cercetare, dezvoltare și producție. Caracterul atelierelor se dorește a fi unul a cărui rafinament servește la consolidarea statutului profesional al artistului și meșteșugarului, precum și la perpetuarea unui meșteșug a cărui menire este să dăinuie. Proiectul dorește să ofere și oportunități de instruire pentru întreprinderile locale, precum și turiștilor cutreierători din zonă, astfel, consider că se poate crea o comunitate creativă ce poate atrage noi investiții în zona înconjurătoare.
Încadrarea amplasamentului în context
Până în anul 1582, Suceviţa este sat domnesc. Apoi este dăruit mănăstirii Suceviţa, devenind sat mănăstiresc, până în anul 1785, la crearea de către administraţia austriacă a „Fondului Religionar Ortodox”. Principala funcţiune prezentă în zona studiată este cea de cult - ansamblul mănăstirii Suceviţa, ansamblul bisericii „Arătarea Domnului”. La est, vest şi nord de ansamblurile de cult, s-a dezvoltat zona de locuinţe, alcătuită din gospodării ţărăneşti de mici dimensiuni. O funcţiune nou apărută în zona studiată, în ultimul deceniu, este cea turistică, reprezentată prin pensiuni agroturistice.
Sinteza analizei amplasamentului
Având suprafața de aprox. 26 200 mp, amplasamentul aparține complexului mănăstirii, la momentul actual îndeplinind funcțiunea de grădină-fâneață, fiind situat în ZCP 3 - Zona construită protejată cuprinzând: zona de protecţie a monumentului istoric – grad de protecţie mediu: include nucleul istoric de locuinţe dezvoltat în vecinătatea mănăstirii, pe văile pârâurilor Suceviţa şi Bercheza şi de-a lungul drumurilor DN 17A şi Bercheza. Parcelarul este atipic, parcelele au orientări diverse datorate elementelor naturale: pârâurile Suceviţa şi Bercheza. Principalul rol al acestei zone este cel cultural – religios, rezidenţial,incluzând însă şi sectorul serviciilor (turism, comerţ). Construcțiile care au compus imaginea statului încă de la formare, prezintă un regim de înălțime caracteristic satelor montane, dezvoltate de-a lungul unui drum principal, și anume cel de P+1+M, maxim admis. Construcțiile noi care au prins contur, nu se încadrează în aceste limite.
Zona destinată circulației pietonilor este adiacentă sitului, fiind conectată cu parcarea existentă în zona de vest a amplasamnetului, iar pe partea opusă a circulației auto nu există zonă destinată deplasării pietonilor.Programul se înscrie în tendința de reabilitare culturală a zonei.
Propunerea de la prediplomă
Soluția presupunea un ansamblu cu un caracter introvertit, in care cele două nuclee – al atelierelor si al cazării, erau delimitate fizic, conectate doar vizual, relația cu elementul acvatic fiind doar vizuală. În urma susținerii prediplomei, recomandările au fost de a avea elemente de conexiune care să indeplinească rolul specific prispei tradiționale și de a crea un parcurs integrator de-a lungul laturii care se învecinează cu pârâul Sucevița.
Sinteza proiectului de diplomă
Propunerea finală a devenit un ansamblu extrovertit, parte integrantă din context, care oferă totodată și intimitate funcțiunilor care o necesită.
Contextul urban
Pentru generarea unui parcurs unitar, ierarhizat, accesul pe amplasament este direcționat din zona mediană a laturii de pe DN17A, printr-o amenajare perisagistică, către punctul principal din care se poate începe parcurgerea ansamblului: zona centrală situată la cota -1,00 căreia îi este asociată casa de bilete.
Direcțiile vizuale de pe DN17A sunt realizate pentru a completa frontul stradal existent, fără a concura cu obiectul de cult existent. Această abordare presupune păstrarea caracterului zonei protejate de care aparține, prin menținerea modului tradițional de ocupare a parcelei, prin preluarea volumetriei simple, a acoperișului în două ape, cu pantă accentuată și prin utilizarea materialelor tradiționale, inclusiv la împrejurimi.
Accesul auto se realizează de pe DN17A în parcaje dispuse paralel cu acesta.
Volumetrie
Din punctul de vedere al volumetriei, volumul care marchează accesul marchează și incinta de acces, dar și direcționează perspectiva către complexul Mănăstirii Sucevița, profilându-se asemănător siluetei unei șuri tradiționale a căror finisaje au fost reinterpretate.
Ansamblul se desfășoară pe două cote distincte, ±0,00, respectiv -1,00, a căror amenajare peisagistică a presupus intervenții minerale minime, aleile care ajută la parcurgere fiind realizate din pietriș, iar delimitările vizuale sunt, în general, aproape de nivelul solului – ziduri din piatră de maxim 50 cm înălțime, socluri cu același tip de tratare. Rolul ruperii de nivel este de a separa funcțiunile destinate majoritar publicului de cele destinate programului de cazare, cele două nuclee astfel rezultate fiind dispuse radial, asemănător vatrei tradiționale.
Schemă funcțională
Volumul cel mai prezent la nivelul străzii principale, prin decupajele sale direcționează către accesul acestuia, iar amenajarea exterioară face distribuția și către accesul spre gift-shop. În ceea ce privește compoziția la cota superioară a acestui volum, cea de ±0,00, se poate distinge întrepătrunderea vestibului cu spațiul expozițional, fiind asigurate legături și cu gift-shopul, dar și cu spațiul polivalent situat la cota inferioară de -1,00. Din acest spațiu, precum și din exterior este accesată casa de bilete de la nivelul căreia începe parcursul exterior al ansamblului. Partea de amenajare exterioară centrală direcționează către zona atelierelor și a volumuli ce găzduiește funcțiunea de alimentație publică. Cele 3 ateliere, destinater produselor artizanale din sticlă, metal și ceramică, sunt conformate asemănător: fiecărei zonă de lucru îi sunt asociate partea de depozitări și volumele ce găzduiesc expozițiile specifice. Accesul se realizează într-un vestibul cu rol de distribuție fie către vestiarele, filtru, către zona de lucru, fie către zonele de expoziție. Volumetric, ele se disting prin elementul de accent vertical, coșul de fum, acesta găzduind în fiecare atelier câte un cuptor. Fiecare atelier are posibilitatea extinderii activității în exterior, oferind turiștilor totodată experiența observării procesului de creație, fiind propuse și zone de loisir exterioare deciate exclusiv artiștilor și meșteșugarilor.
Conformarea funcțională a volumului restaurantului, a avut în vedere aprovizionarea facilă și deschiderea favorabilă către zonele de interes din cadrul ansamblului, cum ar fi pontonul asociat cursului de apă și activitățile care se desfășoară în cadrul atelierelor de specialitate și cele destinate publicului – demonstrative. Aceeași amenajare menționată la început direcționează în continuare către gradenele asociate pontonului de la -2,00, precum și către zona atelierelor demonstrative, care prezintă aceleași zonificări ca cele de specialitate doar că la o scară mai redusă: zonele de lucru cu extinderele în exterior și zonele de loisir exterioare. Acest volum conclude partea de spații destinate și publicului larg, delimitarea față de zona de cazare realizânduse prin partea ed amenajări exterioare: taluz, gradene cu deschidere către zona centrală de interes și trasee pietonale tratate mai subtil.
Zona destinată cazării se compune din volumul destinat recepției, care are acces dinspre DN17A, „bucătăria de vară” care preia aceeași funcție specifică vatrei tradiționale – punct de adunare pentru a socializa, discuta, alimenta și unitățile de cazare, fiecare având zonele comune proprii – living și chicinetă, de dimensiuni mai mici față de cele ale volumului anterior, camerele de cazare și o seră.
Conformarea etajului a avut în vedere generarea de spații care să comunice cu nivelurile inferioare. Volumul de acces, la primul etaj găzduiește o cafenea cu extindere spre exterior, următorul etaj prezentând încă o serie de ateliere demonstrative cu spații de loisir asociate. Volumele atelierelor, își continuă zona de lucru și la nivelul intermediar, care oferă posibilitatea ieșirii în exterior și are conexiune și cu nivelul superior destinat relaxării artiștilor și meșteșugarilor. Restaurantul, de asemenea își continuă spațiile destinate alimentației pe încă două niveluri, cu extindere spre exterior. Mediateca este singurul volum care permite conexiunea cu parterul doar prin golul asociat circulației verticale, pentru a oferi atmosfera necesară sălii de lectură și zonei audio-vizuale. La nivelul superior al recepției am propus zona destinată administrației ansamblului, pentru spațiul comun, o zonă de proiecții, unitățile de cazare adăpostind camerele care pot fi accesate și printr-o scară exterioară, unele camere prezentând și supantă.
%20b.jpg-d2.jpg)
%20b.jpg-d2.jpg)