Comentariul autorului:
Situată în inima Bucureștiului, Strada Sfinții Voievozi reprezintă un exemplu emblematic de urbanism stratificat, în care elemente arhitecturale și urbanistice istorice coexistă cu intervenții moderne. Această coexistență dinamică nu este doar o particularitate locală, ci evidențiază un fenomen urban mai amplu de suprapunere și intersecție a diverselor etape evolutive.
Ca în multe alte locuri din Bucureşti, şi aici apare mai întâi o nevoie de a potrivi cumva împreună mai multe piese dintr-un cartier ale cărui trăsături s-au amestecat şi suprapus de-a lungul timpului.
Acestei nevoi i se adaugă şi o încercare de recuperare a ceva din eleganța uneori mai reţinută, alteori mai capricioasă, a unei arhitecturi bucureştene în care mijloacele folosite au fost, adesea, doar jocul suprafeţelor, texturilor şi nuanţelor diferite de tencuieli, adâncirea pliurilor sau reliefarea cutelor şi muchiilor. Această stratificare a închiderilor, precum şi amestecul de materiale şi nuanţe sunt, la rândul lor, un altfel de fragmentare.
Parterul este mai înalt şi rămâne deschis spre stradă, ceea ce nu este neapărat specific Bucureştiului, sau cel puţin acestei părţi a oraşului. Ceea ce îi este însă specific este regăsirea întâmplătoare, la colţ de stradă, în răspântii, în intrânduri, ganguri sau pur şi simplu la parterul ori în curtea vreunei case mai răsărite, a câte unei prăvălii sau a unui mic local de cartier. În aceeaşi răspândire neordonată prin cartierele bucureştene, mai degrabă la scara caselor, decât a oraşului, ne imaginăm că se va aşeza şi această deschidere spre stradă a curţii şi clădirilor de pe strada Sfinţii Voievozi, de la numerele 20-24.
Sensibilitatea la forma parcelării — un teren în forma de L, rezultat din unirea a două loturi adiacente — a condus la crearea a mai multe module arhitecturale distincte, însă interconectate. Acestea sunt articulate astfel încât să optimizeze relația cu matricea urbană existentă și să contribuie la coeziunea și continuitatea morfologică a întregului ansamblu.
Interacțiunea dintre exterior și interior este gestionată prin strategii de deschidere și închidere a volumelor. Primul nivel, cu o înălțime mai generoasă, oferă o permeabilitate semnificativă între spațiul public și cel privat. Aceasta nu numai că facilitează interacțiuni sociale la scara vecinătății, ci și îmbogățește experiența locuirii.
Calitatea compozițională a fațadelor se manifestă printr-o gamă variată de materiale și texturi, de la tencuieli de granulații diferite la placaje ceramice. Ferestrele înalte, cu tâmplărie metalică colorată, și varietatea de ornamentații aduc un plus de dinamică și ritm în cadrul ansamblului, făcând fiecare unitate distinctivă, deși parte a unui tot omogen.
Unitățile rezidențiale sunt proiectate pentru a maximiza spațiul și lumina naturală, beneficiind, de asemenea, de o varietate de forme și orientări datorate complexității sitului. Aceasta a permis crearea unor spații exterioare private generoase, precum grădinile la nivelul parterului sau terasele la niveluri superioare, care asigură o continuitate vizuală și experiențială cu contextul urban.
Proiectul este o încercare în reconcilierea și integrarea diverselor straturi istorice și culturale ale orașului, oferind în același timp o viziune actualizată asupra locuirii urbane. Abordarea echilibrată între păstrarea caracterului local și integrarea de noi elemente sugerează o metodologie posibilă pentru abordarea provocărilor și oportunităților reconfigurării urbane într-o metropolă în continuă transformare ca Bucureștiul.
