Comentariul autorului:
În perioada 23 septembrie - 23 octombrie 2022 s-a desfășurat Beta - Bienala timișoreană de arhitectură, sub tema generală Orașul - un bun comun.
Expoziția principală - “Another Breach in the Wall” și-a extins granițele dincolo de zidurile spațiului de galerie, invadând orașul care a găzduit-o, cu scopul de a crea o diversitate a activităților locale. Aceasta s-a remarcat prin conturarea unei rute urbane cu o lungime de 23 de kilometri care făcea legătura, într-o buclă închisă, între unsprezece cartiere din Timișoara. În cadrul traseului, nouăspreze noduri găzduiau un proiect special al bienalei - intitulat un arhipeleag de micronațiuni - state fictive ale căror povești au fost menite să vizualizeze, să spațializeze și să dezbată unele dintre problemele orașului contemporan.
Parte a acestor micronațiuni a fost și proiectul - ,,Grădina iepurelui vanitos”, conturat de Abruptarhitectura.
,,Într-o veduta a Timișoarei din anul 1625 aparținând unui topograf și pictor minor Paulus Fürst apare, în primul plan o scenă ironică, pe care azi am putea-o numi suprarealistă: trei bărbați frumos înveșmântați discută arătând către extrema stângă a formatului unde un iepure de câmp își privește imaginea reflectată într-o oglindă. Această scenă se petrece pe un loc înalt deasupra orașului, care se arată în depărtare.
Titlul acestei reprezentări,
„FATIS AGITATUS INIQUIS” - „Ațâțat de soartă și nedrept”
precum și textul bilingv asociat ei
„Omnibus imponis, quemvis traducis, et omneis
Derides, forsan, tu nisi, nemo sapit”
„Impui tuturor, expui pe oricine și îți bați joc de oricine,
Crezând probabil că nimeni nu înțelege”
continuă nota satirică a scenei.
Precum topograful din Castelul lui Kafka, iepurele vanitos din veduta este conștiința orașului, ce glăsuiește din afara lui, oglindindu-se cu nesaț în chipul cetății. Deși eminamente interiori-tate, o conștiință se manifestă surd din centru până la confinii dar adesea, în zori, pașește în afară pentru a privi profilul cetății, decupajul său prețios pe orizont.
Orașul de azi nu mai are profil, nici exterioritate. Legitatea sa se recuperează lent în conștiințe izolate. Iepurele, to-pometrul chemat la castel , vedutistul calamburist ratacesc cu toții prin interiorul orașului, căutând fără încetare condiția orizontului, locul înalt de privire, azimutul. Orașul de azi nu își mai reclamă veduta, idealizarea, SCAENOGRAPHIA."
Micronațiunea a fost precum o ceartă cu lumea, un urlet, o ruptură, o radicalizare a unui adevăr parțial, care opacizează, în general, realitatea curentă. Ca act de abstragere sub o identitate pro-dusă er-metic, micronațiunea a fost asemenea unei lumi în răspăr cu lumea, o cetate sub asediu. Coprezentă cu re-alitatea mundana, ea s-a temporalizat distinct, în urgență sau în lentoare. Timpul ei a intrat în deliciul grădinii capricioase ce strângea în diafanul ei rudimente, scheme, dispozitive caduce, inactuale. Geografia ei a fost desenată în sensul colecției sau al inventarului de artefacte.
