Comentariul autorului:
Necesitățile actuale ale unui spațiul public contemporan pot fi definite printr-un set complex, asemenea unei țeseri, de diverși factori. Spațiile interstițiale, de tranziție, capătă semnificații noi în cadrul amenajării orașului care au potențialul de a redefini modul în care interacționăm cu acesta.
Spațiul documentat și prezentat în cele ce urmează ilustrează perfect nevoia umană de fi prezent într-un spațiu, de a se manifesta, de-și însuși un spațiu, de a-i oferi identitate. Doar o suprafață întinsă de teren, ce deține rolul de a anunța pietonul că este pe punctul de a intra în proximitatea ademenitoare creată de obiectul principal care cuprinde întregul orizont - mall-ul. Scara obiectului este percepută prin dubla traversare a celor două spații vaste, premergătoare. Cele două alei care străbat terenul verde conduc către cele două intrări în mall, traversând zona extinsă a parcării, de unde circulația pietonală lipsește aproape în întregime.
Până de curând, aleile cu cele câteva coșuri de gunoi distribuite de-a lungul traseului reprezentau singurul mobilier urban. Apariția câtorva bănci răspândite pe uriașul teren marcau intenția cuiva de a activa în vreun fel acest spațiu. Respectivele bănci erau mutate de către oameni pe întreaga zonă verde, în funcție de preferințele celui care și-a însușit-o. Factorul variabilității, introdus prin decizia de a avea niște obiecte de mobilier nefixate în pământ, oferea acum prilejul de a schimba permanent configurația locurilor de stat, atât în raport cu spațiul înconjurător, în funcție de perspectiva pe care ți-o doreai, cât și prin relațiile umane născute prin poziționarea față în față a băncilor, așa cum sunt ele montate în loc în fața blocurilor adesea. În fotografia centrală se observă două astfel de situații. În prim plan, trei bănci așezate în U formează un loc ce invită la a sta la povești, în timp ce în fundal dreapta, la umbra copacilor se zărește o a patra bancă unde două bătrâne își țin companie.
Din păcate, plimbatul și mutatul băncilor de colo-colo s-a dovedit a fi chiar mai efemer decât iluzia monopolizantă a consumerismului ce se desfășoară în fundal. Băncile au fost ridicate complet, peste noapte într-una din zilele următoare, reducând locul la starea sa inițială, după cum se poate observa în restul fotografiilor care redau caracterul întregului peisaj.
În final, acest episod scurt pune în discuția calitatea acestor spații urbane și a efectelor pe termen mediu și lung, cu precădere atunci când vine vorba de felul în care există sau nu o planificare urbană ancorată în contemporaneitate. Cazul de față, un exemplu clasic de obiect creat în jurul unui singur factor decisiv - consumul. Dar, pentru că există și manifestări spontane, precum cel surprins în această fotografie, cred că arhitectura și nu numai, se poate realiza doar împreună.
