Comentariul autorului:
Volumul aniversar “Școala de Arhitectură Timișoreana la vârsta de 50 de ani” este o mărturie a unei jumătăți de veac de învățământ și practică a profesiei de arhitect în vestul României, începând cu înființarea Secției de Arhitectură în 1970 și continuând cu reînființarea unui învățământ de 6 ani de arhitectură la Timișoara 1990. În viziunea acestui volum, “Școala de Arhitectură” înseamnă mai mult decât strict instituția de învățământ superior, mai întâi secție în cadrul Facultății de Construcții , devenită în final facultate de sine stătătoare. Volumul insistă asupra fenomenelor complexe ce au avut în centrul lor nașterea și devenirea instituției, scoțând în evidență “urmele” sale așternute în mediul construit și “ecourile” ei transmise în țară și străinătate. Volumul este atent la profilele celor ce s-au implicat în evoluția Școlii cât și a celor care i-au adăugat valoare, scoate în evidență de asemenea destinele diverse și semnificative ale absolvenților săi. Este sondat specificul aparte al Școlii noastre, acela de a refuza înscrierea în rutina, de încerca drumuri noi, de a se deschide către neconvențional și reînnoire critică.
Structura cărții este polifonică, multistratificată, dezvoltată pe mai multe registre de către autorii săi . Parcursul narativ – istoric structurat în patru pârți – “1970-1983 Înființare, Confirmare, Final și de la Capăt”, “1990-1996 Reînființare, Reconfirmare”, “2000 Maturizare”, “2010-2020 Consolidare, Mobilitate, Amintiri despre Viitor” – este portativul peste care se juxtapun / intercalează ritmic celelalte capitole diferite ce completează parcursul cronologic. Diagramele și evaluările cantitative ale Capitolului “DATE” compun un discurs contemporan, obiectiv. Capitolul 50/50 încearcă, mapând peste 100 de proiecte ale absolvenților timișoreni și realizând o colecție de 50 de absolvenți cu 50 de lucrări, să ilustreze amprenta Școlii de Arhitectură locale asupra urbei. Capitolul “Mesageri” cuprinde 32 de profile remarcabile a unor absolvenți ai Școlii, poposiți în țară sau în străinătate.
Aceasta modalitate multifațetată de a privi la cei 50 de ani conferă complexitate volumului aniversar, el devenind un compendiu cuprinzând unghiuri diferite de înțelegere a ceea ce a fost și poate fi în continuare Școala noastră de Arhitectură. Volumul aduna ÎMPREUNĂ generații de absolvenți și dascăli, ne apropie de mesagerii absolvenți ai Școlii ce ne fac cinste pe alte meleaguri, ne amintește de absolvenții ce au rămas în orașul studenției – Timișoara - și de lucrările lor reprezentative, din cadrul celor 50 selectate, ne scoate în evidență faptul că aspirațiile Școlii au fost orientate atât către spiritului locului cât și unui univers mai larg internațional.
Întregului narativ al cărții sondează în cele din urmă coerența și importanța urmelor și traseelor școlii noastre, a arhitecturilor lăsate în urmă, în locurile sale de emergența în primul rând, mesajele sale transmise prin cărți, studii, cercetare, lucrări de arhitectură ale absolvenților săi în țară și străinătate, etc.. Școala de Arhitectură de la Timișoara trăiește datorită straturilor juxtapuse ale ultimelor decenii, fundate într-un oraș cosmopolit, intercultural și inovativ, al cărui slogan de Capitală Culturală Europeană - „Shine your light, light up your City” - este elocvent. Autorii acestui volum aparținem unor generații diverse de absolvenți acoperind o întindere de cca 30 de ani diferență, care ÎMPREUNĂ am încercat să privim la cei 50 de ani și să-i imaginăm pe următorii 50.
Volumul însuși a reprezentat un experiment în design grafic și publicare. Respectand o structură comună, fiecare capitol a fost tratat diferit, atât din punct de vedere al designului cât și a tipului de coală pe care a fost tipărit, ambele fiind determinate de conținutul și tema capitolului.
Evaluând parcursul școlii și a absolvenților ei până foarte recent, în finalul volumului există și o schiță concluzivă, în oglinda cu “Cuvântul înainte” al decanului facultății de la momentul aniversar și al motto-ului ce preced întreaga poveste : “Dincolo de premiile, nominalizările, expozițiile, anualele și bienalele timișorene, rămânem cu întrebarea privitoare la șansele de a coagula în continuare ceea ce ar putea ființa și peste alți 50 de ani drept „Școala de arhitectură de la Timișoara”. Nu instituțional, ci ca focar de arhitectură de calitate la nivelul României - și poate mai mult decât atât. Iar calitatea presupune coerență, creativitate și o componență etică. Riscurile sunt căderea în conformism, corectitudine…. și mai ales în absența interogației și a căutării permanente.”
