Comentariul autorului:
Proiectul derivă ca urmare a conștientizării utilizării reduse a potențialului unui curs de apă în oraș și a necesității de a reconsidera prezența canalului Bega în dezvoltarea viitoare a orașului Timișoara.
În epoca medievală, cursurile râurilor Bega (atunci Begheu) și Timiș nu erau foarte bine delimitate, aspectul zonei fiind caracterizat de fapt de o întreagă zonă inundabilă unde albiile celor două râuri se uneau printr-o mulțime de brațe și mlaștini.
Acest bazin mlăștinos era în mare parte văzut de oameni mai mult ca un impediment, traversarea sa fiind destul de dificilă, iar mlaștinile reprezentau una dintre sursele principale de transmitere a bolilor vremii, lucru datorat în primul rând rolului utilitar pe care îl avea râul – toate deșeurile și rezidurile erau aruncate în apă și tot odată era și principala sursă de apă potabilă.
Prin urmare, întreaga zonă mlăștinoasă a suferit o serie de lucrări hidrotehnice care au avut rolul de drenare a tuturor zonelor umede, într-un singur canal central – Canalul Bega, care a fost folosit multă vreme ca o arteră foarte importantă pentru transportul naval. Astfel, acesta avea un puternic rol utilitar pentru cartierele de comerț și industriale, Iosefin și Fabric.
În timp, râul și-a pierdut acest rol utilitar, iar chiar dacă activitățile de canotaj continuă să își facă puternic simțită prezența, Canalul Bega nu pare să fie aproape deloc exploatat la adevăratul său potențial, avantajele unui curs de apă care străbate orașul nefiind valorificate. Canalul pare să fie mai degrabă o limită care desparte în două orașul pe când ar putea să fie transformat într-un element care conectează într-un mare culoar verde – albastru toate spațiile verzi adiacente malurilor.
Propunerea de revitalizare a Canalului Bega caută să răspundă tuturor situațiilor pe care cursul râului le întâmpină traversând orașul Timișoara.
Astfel, propunerea caută modalități de lucru pentru a genera conexiuni puternice între râu și oraș, între Bega și Timisoara.
Canalul Bega nu mai este înțeles ca un curs de apă liniar, ci ca un catalizator al spațiilor civice. În anumite zone, secțiunea râului se mărește, generând astfel diferite terase sau plaje pentru a facilita accesul la apă.
În același timp, rolul noilor zone naturale urbane este de a creea și conecta coridoarele ecologice și de creștere a biodiversității.
Astfel de zone sunt wetland-urile care generează noi spații de recreere care găzduiesc diversele activități prezente de-a lungul râului. De asemenea, wetland-urile alcătuiesc un întreg sistem de management al apei și al inundațiilor pentru cartierele și parcurile din vecinătatea canalului.
Un alt element care întoarce fața orașului spre apă sunt noile funcții propuse, specifice unei bune vecinătăți cursului de apă și reutilizarea dotărilor sportive aflate în stare de degradare, prezente pe malurile canalului.
Aceste noi funcțiunii propuse, precum și Școala de Canotaj Academic, devin mici centre de interes pentru cartiere, atrăgând diferite comunități, aspect care permite utilizatorilor să-și însuşească cursul de apă.
Școala propusă se află în cartierul Iosefin, pe Splaiul Tudor Vladimirescu, lângă Podul de Fier.
Această funcțiune are ca scop reutilizarea piscinelor prezente pe sit, dar și să contribuie la creșterea atractivității malurilor râului prin generarea unei permeabilitati la nivelul volumetriei clădirii, atat fizic cat si vizual.
Programul Școlii de Canotaj Academic, reprezintă o hibridizare a funcţiilor necesare antrenamentului sportivilor de performanţă cu funcţiunile necesare antrenamentului și educării unor noi sportivi, dar care aduce cu sine și spațiile necesare activităților de agrement și recreere a comunității.
Specific vecinătății cursului de apă este și Turnul de Caiace, care suplimentar rolului său funcțional de depozitare a caiacelor, oferă un punct de belvedere și devine un accent vertical și un reper identitar în memoria colectivă a oamenilor.
