Casă unifamilială / Recuperarea memoriei unei case vechi

Autor(i):
Attila Kim
Colaboratori:
Arhitectură: Attila KIM / Gabriel CHIȘ BULEA / Alexandru SZŰZ POP
Structuri de rezistență: IROD-M / Dorottya MAKAY / Boróka SÁNDOR
Instalații: METAFORA / LEUINVEST
Fotografi: Dacian GROZA / Kinga TOMOS
Localizare:
România, jud. Braşov, Brasov
Indicatori:
RH: P+1+M / Sd: 363 m2 / Su: 297 m2 / POT: 10.6% / CUT: 0.18

Comentariul autorului:

În contextul temei BNA 2018, proiectul de față prezintă o situație și provocare profesională unică, fiind emblematică pentru ilustrarea legăturii între vechi și nou, între moștenire și creație contemporană.
Casa aflată în inima Brașovului, pe un sit pitoresc cu o panoramă a centrului medieval, a fost concepută ținând cont de memoria unei construcții care data de la inceputul secolului 20, aflată până nu demult în acel loc și pierdută în urma unei renovări eșuate. Un proiect de reconstrucție, cu caracter preponderent imitativ, era deja în proces de execuție și primul nivel parțial finalizat, când a avut loc prima noastră întâlnire cu beneficiarii. Solicitarea lor a fost reproiectarea radicală a intervenției mai degrabă decorative, dar în măsura posibilităților, prin păstrarea elementelor deja construite și definirea unei interpretări contemporane a casei pierdute.
Proiectele de arhitectură de reconstrucție, inclusiv cele care își propun, la inițiativa clientului sau a arhitectului, reinterpretarea contemporană a unei construcții vechi sau a unei construcții pierdute, ridică foarte multe aspecte delicate. Un asemenea demers conduce inevitabil la explorarea unui teren subiectiv, marcat de negocierea între trecut – reprezentat atât de memoria legată de construcția originală, cât și de constrângerile specifice care au dus la nașterea formei inițiale -, prezent – definit de dorința de a readuce la viață, conform necesităților actuale, o valoare pierdută, indiferent dacă este vorba doar de forma inițială sau de valoarea sa simbolică– și un viitor, în care noua construcție ar duce mai departe moștenirea simbolică a casei vechi într-o formă nouă.
Proiectul final înglobează elementele construcției executate în momentul preluării proiectului și păstrează toate investițiile deja realizate. Punctul de plecare a fost atât forma construcției originale, cât și poziția izolată a casei deasupra liniei acoperișurilor, fiind parte integrantă a peisajului urban și vizibilă din zona centrală a orașului.
Proiectul propune o reconfigurare funcțională, o nouă abordare volumetrică și de expresie arhitecturală. Memoria casei vechi se transmite printr-o formă simplificată a siluetei acesteia, transformând-o aproape într-o machetă, prin folosirea ardeziei ca singurul material de finisaj pentru pereți și acoperiș. Reconfigurarea funcțională, pentru a oferi o perspectivă de 360 de grade, a mutat intrarea principală și zona de zi la nivelul etajului. Zonele private sunt amplasate la nivelul parterului cu legătură intimă cu grădina protejată de vegetația înaltă. Elementul principal constă în spațiul necompartimentat și unitar al etajului, eliberat de elemente structurale, o coajă de beton care încorporează atât pereții cât și șarpanta, amplasată pe conturul construcției deja existente. Amintirea casei originale este prezent și în interior: inspirat de nostalgia proprietarilor, deasupra bucătăriei am propus o supantă din grinzi de lemn, o referință la planșeul de lemn pierdut.

zoom in zoom out fit height fit width close panel