Comentariul autorului:
Semnificaţia incontestabila a clădirii concepută de Petre Antonescu, semnificaţie manifestă de la scară urbană la scara detaliului de arhitectură, marcheaza realitatea cotidiana a orasului motivand nevoia culturala a spectatorilor participanti. Proiectul de arhitectură dedicat imobilului a fost elaborat, atât în privința conservării şi restaurării, cât şi în privința intervențiilor de refuncționalizare, ținându-se cu strictețe seama de reglementările formulate prin studiul istoric. Zonele cu valoare culturală identificate prin acesta au fost marcate explicit în proiect, fiind specificate modalitățile de intervenţie permise și interdicţia de afectare prin intervenții de consolidare. Toate componentele artistice existente în aceste spații (stucaturi, confecții metalice, pietrărie, pardoseli și tâmplării ce au fost identificate elemente istorice cu valoare de patrimoniu) au făcut obiectul proiectelor speciale de restaurare de componente artistice. Proiectul rezolva revenirea la compartimentarea inițială prin identificarea și îndepărtarea pereţilor și altor elemente parazitare, realizate în ultimii 50 de ani de funcționare a clădirii. Astfel se revine la geometria regulată a golurilor din elementele de compartimentare inițiale, căutându-se totodată unificarea imaginii dimensionale si formale a golurilor de uși. La nivelul mansardei, cu o sarpanta de datare postbelica conservata, s-a reusit crearea unui spațiu amplu, deschis, neobturat în perspectiva longitudinală a celor trei aripi ale clădirii. Spațiile șarpantei neutilizate iniţial, au fost integrate în circuitul funcțional. Un caracter spațial şi arhitectural deosebit s-a obținut prin deschiderea podului situat deasupra holului central, spațiu care, acum, beneficiază de extradosul cupolei vitrate, pusă astfel în valoare printr-o perspectivă inedită asupra obiectului arhitectural. Iluminarea naturală a mansardei s-a păstrat în formula anterioară, prin menținerea geometriei lucarnelor dinspre curtea interioară, cu introducerea unui registru de ferestre de tip continuu, cu o imagine interioară și exterioară unitară și radical contemporană. Finisajele parietale, pentru toate zonele de circulații orizontale - ce nu fac parte din zonele cu valoare culturală - s-au tratat prin placarea cu lambriuri accentuat volumetrice, ritmate prin tăblii încadrate de profilaturi-ramă și nuturi luminoase. Plastica arhitecturală a lambriurilor a fost diferențiată pe etaje, în consonanță cu etapele istorice de realizare, parterul, etajul 1 şi 2, reprezentând etapa primă, fiind tratate distinct faţă de etajul 3, realizat abia după al doilea război mondial. Amenajarea și reconfigurarea sălii de consiliu de la etajul 3 al corpului central reveleaza un nou spațiu de reprezentare cu destinație funcţională flexibilă - şedințe ale aparatului administrativ / sală de conferințe și spectacole. Intervențiile de arhitectură prevăzute asupra fațadelor imobilului au avut în vedere exclusiv lucrări de restaurare.
