Comentariul autorului:
Construită la începutul secolului XIX (1838) și extinsă în 1970, alături de ansamblul eclectic din care face parte, clădirea ce adăpostește Sala de ‘Joc popular’ destinată manifestărilor culturale ale Școlii Populare de Arte ‘Tudor Jarda’ din Cluj Napoca, reprezintă o etapă importantă a patrimoniului arhitectural industrial al Clujului.
Conceptul de arhitectură interioară a Sălii de ‘Joc popular’ e continuarea firească a unui proiect implementat de biroul nostru în cadrul Școlii Populare de Arte ‘Tudor Jarda’ : Sala ‘Șantier’. Această sală a suferit o intervenție punctuală de tip ‘capsulă’ ce a funcționat, datorită succesului său, ca un element de generare/regenerare ducând la reabilitarea întregii clădiri.
Cele două spații se găsesc astfel într-o relație de interdependență. În timp ce Sala 'Șantier' a fost concepută ca o platformă ce poate găzdui spectacole de teatru, conferințe, prezentări de modă, concerte, expoziții, workshop-uri, cocktail-uri sau diverse târguri, Sala de ‘Joc popular’ este ‘atelierul de producție’ ce găzduiește repetițiile și cursurile premergătoare punerii în scenă din sala mamă, dar la nevoie acest spațiu poate prelua și manifestări de sine stătătoare.
Deși ambele spații sunt localizate la parter, sala de ‘Joc popular’ este situată în partea istorică a clădirii.
Sala de ‘Joc popular’ are un caracter preponderent static astfel că accentul s-a pus pe materialele și elementele de design cu rol în procesul educațional cum ar fi pardoseala din lemn masiv de stejar, vopseaua neagră tip tablă de scris, oglinzile și barele de balet. Împreună cu măștile pentru radiatoare elementele enumerate conferă spațiului istoric un aer contemporan în timp ce punerea în valoare a zidăriei de cărămidă plină, a planșeului istoric din bolțișoare și a structurii metalice nituite subliniază esența originară a clădirii și joacă rolul unor declanșatori de memorie. Ideea a fost aceea a unei 'întoarceri la origini' și a lucrului cu reperele construcției.
Una din preocupările principale ale biroului nostru, este dedicată, în mod constant, conceptelor de identitar și tradițional și posibilelor relații dintre cele două. Elementele identitare ale sălii devin, astfel, măștile de radiator, executate din panouri de MDF furniruit perforate după o interpretare grafică a modelului tradițional de cusătură populară românească, folosită la mâneca iei, 'lunceț de unspreceze' sau 'albină'.
