Comentariul autorului:
Provocarea pentru un arhitect este combustibilul ce-l ține, discret, in viată...
Aveam o vagă idee ce însemna să acceptăm provocarea de a proiecta un refugiu pentru 2100 m altitudine într-un buget restrâns.
Un far in munți...la Călțun, aceasta urma a fi tema de studiu. Pe lânga toate celelalte subteme – transportul cu elicopterul ca fiind definitoriu în proiectare, execuția în condiții extreme, materialele alese cu grijă și inducerea unei atitudini...la a(l)titudine... Studenții (și nu numai) aveau nevoie să învețe și din acest experiment...
Materialul ales, CLT (sau Cross Laminated Timber) se preta foarte bine din perspective diferite – rezistent pentru zăpadă abundentă (6m), ușor în raport cu rezistența lui, prietenos ca suprafață...și nu în ultimul timp pentru mirosul sau.
Taiat la unghiuri stabilite din forma dinamică în vânturile puternice, acesta urma să fie acoperit cu tablă din aluminiu ce preia verdele mușchilor de pe pietrele din sit.
Funcțiunea simplă dar mai mult decât necesară într-una din zonele cele mai expuse la accidente este simplă – spațiu pentru prim ajutor salvamont (3 locuri) și spațiu pentru turiști (19 locuri). Locația a fost ușor mutată față de refugiul vechi (40 de ani) din considerente de protecție a poluării lacului și funcționale (platforma rămâne spațiu pentru aterizarea elicopterelor necesare în caz de urgența).
Panoul fotovoltaic introdus la baza turnului, ce lasă lumina să intre și pe turiști să vadă stelele, dă independența energetică structurii turistice și în același timp intărește ideea de atitudine. Una nouă...poate.
