Despre percepția spațiului în arhitectură

Autor(i):
Dana Pop
Colaboratori:
Prefață: Dana Vais
Tehnoredactare: Rodica Boacă
Copertă: Ionuț Ardeleanu-Paici
Fotografie copertă: Dana Pop
Editura:
Paideia
Colecţia:
Emblematic
ISBN/ISSN:
978-606-748-038-2
Publicat:
2015

Comentariul autorului:

„Intenția autoarei volumului de față este de a inventaria și formula într-un text unitar o teorie de referință a percepției spațiului. Ceea ce se încearcă să se identifice aici sunt fundamentele teoretice ale percepției și reprezentării spațiale. O definire riguroasă a conceptelor va constitui astfel un instrumentar analitic, care va putea fi folosit apoi și pentru înțelegerea diverselor situații particulare ale spațiului arhitectural. Subiectul - modul de percepere psihologică a spațiului - este într-adevăr de un interes fundamental pentru arhitectură. În același timp, el este de mare interes și pentru psihologie, dată fiind influența incontestabilă a spațiului asupra psihicului uman.” (extras din prefața semnată de Dana Vais)
Studiul de față a pornit de la dorința de a arăta o altă latură a teoriei de arhitectură, încercând, în același timp, să stabilească o punte interdisciplinară - o punte care este posibil să ne conducă și să ne arate un alt punct de vedere în ceea ce privește rolul arhitecturii, al creației de spațiu, al relației dintre cel care trăiește, utilizează și poate chiar consumă spațiul, și spațiul în sine. Inevitabil, un asemenea demers pune față în față domeniul teoriei de arhitectură - care studiază spațiul - cu alte discipline precum psihologia și sociologia - domenii care se ocupă de om și de relațiile și conexiunile sociale, care se stabilesc în interiorul grupului și între cei care locuiesc spațiul și spațiul propriu-zis.
Aceste domenii, mai mult sau mai puțin conexe, devin oglindiri ale unor termeni sau concepte pe care arhitectura le considera, până acum, de la sine înțelese, iar surpriza constă în faptul că imaginea oglindită spune altceva, construind o altă direcție, o altă structură, dar care, cu atât mai mult, îmbogățește teoria arhitecturală - chiar dacă, în anumite situații, îi confirmă, atacă, înnobilează, completează, analizează sau contrazice conceptul de spațiu. Totuși, problema fundamentală a studiului rămâne relația dintre cel care vede, folosește, simte, experimentează, trăiește spațiul și spațiul în sine.

zoom in zoom out fit height fit width close panel