„Incendii” de Mouawad Wajdi

Autor:
Irina Moscu
Beneficiar:
Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely", Timisoara
Localizare:
România, jud. Timiş, Timisoara, Str. Alba Iulia, nr. 2
„Incendii” de Mouawad Wajdi

„Imagini distruse.O viaţă frântă. Ce fel de lume e asta în care obiectele au mai multă speranţă decât fiecare din noi?”.

Montată în premieră naţională în România, piesa „Incendii” a dramaturgului de origine libaneză Mouawad Wajdi e o poveste despre pierdere şi răscumpărare. Ne prezintă căutarea mitică a gemenilor Jeanne şi Simon , în încercarea de a dezlega misterele trecutului lor. Este un titlu metaforic, care defineşte un soi de mistuire interioară a personajelor principale (Nawal, Jeanne şi Simon) din dorinţa acestora de a afla adevărul despre sine. E un parcurs iniţiatic către propriul trecut, parcurs deloc comod, iar revelaţia are loc pe un fond de epuizare psihică intensă. Dar are, totuşi, un efect cathartic.
Astfel, ideea decorului a fost de a concretiza întreg textul într-un obiect abstract care să întruchipeze, în mod metaforic, mesajul şi esenţa scriiturii. Decorul devine astfel un memorial al durerii, un spaţiu care poartă în spate rănile trecutului adânc gravate în ţesut, un loc de reculegere.
Decorul este construit din linii frânte pentru a întări ideea de dezechilibru, ruptură şi instabilitate sufletească. Indiferent din ce unghi priveşti, decorul nu are verticale, cu excepţia stâlpului care susţine acoperişul. Stălpul este singurul element în jurul căruia se construieşte echilibrul, este cel care pecetuieşte promisiunea lui Nawal către bunica sa, Nazira. Acesta străpunge acoperişul, subliniind încă odata ideea de rană şi sacrificiu.
Din podeaua complet lisă a decorului, se ridică mese şi scaune cu ajutorul cărora se construiesc diferite spaţii de joc. Felul în care aceste corpuri se ridică şi faptul că sunt vopsite altă culoare pe intrados arată ideea de ţesut rănit, de zgărieturi, urme, sechelele unei vieţi dure. Dârele roşii pe care aceste piese de mobilier le lasă în urma lor întăresc ideea de suferinţă.
Griul texturii de beton aparent care îmbracă decorul subliniază ideea de ambianţă tristă, melancolică şi sumbră. Culoarea roşie prezentă pe structura de susţinere a mobilierului şi a nişelor din care acesta se ridică subliniază ideea de sacrificiu, agresiune şi conflict.
Tot decorul este aşezat pe roţi cu un ax fix în jurul căruia se învârteşte. Imaginile şi spaţiile rezultate de pe urma acetei mişcări de rotaţie schimbă radical imaginea decorului. Orice compoziţie rezultată de pe urma acestei rotiri exprimă idea omniprezentă de dezechilibru şi chin sufletesc.
Ferestrele decupate în peretele din spate a decorului sunt şi ele simboluri ale unui ţesut rănit.
Colţul din faţă, din partea dreaptă, găzduieşte un loc cu nisip, o trimitere către deşert, locul unde se petrece o bună parte a acţiunii, dar şi către originile noastre, către începuturi şi, de ce nu, către purificare sufletească.
Imaginile proiectate pe fundal vin să contureze, dar nu într-un mod ilustrativ, esenţa situaţiei sau contextul în care se joacă scena din prim-plan.

Panouri pentru expoziţie

Click pe panouri pentru a le vedea la mărimea originală (se vor deschide într-o fereastră nouă).