Casa A.B.

Această locuinţă din Timişoara oferă un răspuns natural cerinţei de a adapta proiectul pentru două vârste, familia matură si tânărul independent. Pentru a diferenţia zonele de interes, arhitecţii au apelat la metafore tactile şi spaţiale: parterul aşezat, extins pe orizontală, aparţine părinţilor şi „stă la baza” etajului întâi – un volum puternic şi vertical locuit de fiul lor, în timp ce texturile – piatră în zona parterului, ca fundaţie solidă, pe care se construieşte structura din lemn a etajului, simbol al evoluţiei şi al creşterii – subliniază încă o dată relaţia dintre generaţii.
Punctul central al casei este curtea interioară de tip patio deschisă pe o latură spre grădină şi delimitată pe celelalte trei laturi de principalele spaţii de la parter – livingul şi dormitorul matrimonial. Curtea se continuă cu o terasă acoperită, zonă de luat masa pe timpul verii, în relaţie directă cu bucătăria şi grădina.
Alegerea materialelor exclusiv din gama naturală generează o atmosferă elegantă, dar nu lipsită de dinamism, privirea cercetând în permanenţă culorile şi texturile expuse în suprafeţe de mari dimensiuni, cu riflaje, profunzimi şi umbre într-o continuă vibraţie. Cu o structură de grosime neverosimil de redusă, susţinută de cabluri şi inundată de lumină, scara conduce spre salonul de la jumătatea nivelului, iar apoi spre apartamentul de la etaj. Acesta, asemenea unui post de observaţie, se retrage în spatele unui riflaj din lamele de lemn şi se deschide spre exterior printr-un balcon de mici dimensiuni, într-o consolă îndrăzneaţă, precum şi printr-o fantă verticală orientată pentru a observa răsăritul soarelui.