Amenajare terasă restaurant

Provocarea sitului a fost dată de forţa vecinătăţilor. Inconjurat de clădirea Arcubului la est, Teatrul Naţional de Operetă la sud, Hotelui Intercontinental la vest si intens circulata stradă Batistei la nord, proiectul a trebuit să asigure un spatiu cu un design contemporan dar care simultan să asigure o mediere intre cele 3 cladiri importante si o comunicare cu strada. Fiind iniţial delimitat de un gard de plasa metalică, situl, aflat deasupra parcării hotelului Intercontinental era o placă de beton acoperită de pietris si buruieni si din lipsa unei functiuni urbane a disparut din memoria colectiva devenind treptat inca unul din numeroasele situri abandonate aflate in centrul Bucurestiului. Functiunea cerută de beneficiar a fost aceea de terasă menită să deservească pe timp de vara restaurantul; simultan s-a dovedit o oportunitate de transformare a unui teren abandonat intr-un spaţiu cu valente urbane care sa participe la spectacolul străzii. Elementele care delimiteaza compoziţia sunt si cele care asigură relatia amenajarii cu vecinatatea. Accesul 1, orientat către Arcub, preia maniera in care coltul cladirii art-deco este tratat. Intrarea, plasată pe coltul nord-estic al amenajării, se face printre doua elemente verticale cu inalţimi diferite dispuse similar cu elementele care marchează accesul de colt al cladirii Arcubului. Accesul 2, orientat către hotelul Intercontinental, se face printr-un portal sustinut de 2 totemuri de inalţimi egale care orientează privitorul catre centrul amenajarii, avand hotelul in capat de perspectivă. Relaţia cu Teatrul de Opereta se face prin modul de tratare a gardului ce delimiteaza terenul, ritmul in care sunt dispuse elementele de lemn fiind in relatie cu ritmul elementelor de placare a fatadei teatrului. Legatura cu strada se face printr-o vitrină urbană. Utilizarea geamului asigurand simultan o limita dar prin transparenta si inăltime se pierde senzaţia de separare sau izolare, amenajarea devenind un actor in dinamica străzii. Ultilizarea vitrajelor mari face ca trecătorul să nu simtă un sentiment de excluziune faţă de spaţiu ci mai degraba o invitaţie. Un alt obiectiv pe care proiectul a dorit să-l atingă a fost acela de conservare si suplimentare a vegetaţiei existente, aceasta devenind parte integranta a design-ului. Vegetatia ajunge să fie nu doar inclusă in amenajare dar in anumite ipostaze punct generator al sistemului de diagrame. Pentru obţinerea unei pardoseli dinamice, s-a utilizat sistemul de triangulare cu diagrame Voronoi, utilizând puncte importante ale sitului ( accese , funcţiuni , vegetaţie, elemente preexistente ) ca puncte generatoare. Utilizarea extinsă a lemnului incearcă să ofere trecatorului o schimbare vizual-tactila faţă de mediului inconjurator dominat de asfalt si beton.