Restaurarea Capelei Sf. Ana / Straturi

Capela Sf. Ana este amplasată pe muntele Csobot, în afa-ra oraşului Gheorgheni, pe
traseul vechiului drum comercial dintre Transilvania şi Moldova şi are o istorie aparte.
Rotonda iniţială din secolele al XV-lea şi al XVI-lea a fost ex-tinsă la sfârşitul secolului al
XVIII-lea cu o navă în stil baroc, a cărei şarpantă istorică s-a păstrat. Ulterior, a suferit numeroase
intervenţii, din ce în ce mai dăunătoare. Astfel, s-a realizat un planşeu de lemn
peste nivelul parterului, ocazie cu care galeria barocă a fost desfiinţată, iar mai târziu
par-doseala a fost betonată. La mijlocul anilor `90, învelitoarea veche a fost înlocuită cu
şindrilă şi căpriorii au fost dublaţi. Din păcate, un atac biologic a afectat materialul
lemnos al intervenţiei din acea perioadă. În momentul începerii lucră-rilor prezentate
aici, zidurile erau fisurate, partea superioară a zidului din zona de trecere de la rotondă
la navă se destră-mase, planşeul de peste parter era putrezit ...o construcţie intrată întrun
declin lent, dar sigur, cu şanse mari de a de-veni ruină.
Intervenţia de restaurare a urmărit, pe de o parte, salva-rea construcţiei prin operaţii
absolut necesare, însă rever-sibile, iar pe de alta, o relevare a etapelor istorice esenţiale
ale edificiului: rotonda iniţială pe plan central şi extinderea barocă (la care se adaugă
delimitarea discretă a elemen-telor create prin procesul de restaurare). Era important ca
rezultatul final să permită o citire a diferitelor straturi şi să reprezinte şi o readucere în
memorie a unei stări iniţiale, însă în acelaşi timp ca edificiul (atât de mic, în fond) să îşi
păstreze coerenţa.
Au fost remediate fisurile din ziduri, în locul pardoselii din beton s-a realizat o pardoseală
de cărămidă, grilajele impro-vizate au fost înlocuite cu geam securizat în cadrul unei soluţii
care permite aerisirea construcţiei însă a cărei prezenţă este redusă la minimum. A
fost eliminat planşeul de lemn de peste parter, iar partea superioară a zidului a fost
com-pletată cu cărămidă, marcând clar intervenţia nouă. În locul structurii improvizate,
am propus o completare a şarpantei originale cu o structură clară, cu rol secundar,
care se inspi-ră din şarpantele istorice. Închegările structurii secundare sunt soluţii
moderne, iar materialul lemnos folosit la in-tervenţie este brut, negeluit, astfel că se pot
deosebi foarte clar structura originală a şarpantei şi completarea acesteia. Învelitoarea
din şindrilă a fost refăcută.
În interior, odată cu refacerea pardoselii, prin realizarea unei trepte curbe în plan, a fost
marcată latura dispărută a rotondei. La nivelul corzilor şarpantei a fost realizată o cupolă
transparentă, dintr-o structură spaţială de lemn, care reia forma în plan a rotondei,
fără însă nici un fel de element de tip pastişă. Astfel, a căpătat viaţă în interior spaţiul
iniţial al bisericii, suprapus în mod discret situaţiei actuale. Tocmai pentru a asigura
această senzaţie de spaţialitate, nu a fost refăcută galeria din perioada barocă. În
exterior, cele două epoci au fost diferenţiate clar.