Studiu de fezabilitate - Restaurarea bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Principala asumpţie privind restaurarea pridvorului Bisericii Domneşti de la Ruginoasa
Ştiam din vremea studenţiei de la iluştrii mei profesori, că o lucrare de restaurare este mai mult decât o simplă conservare, reparare ori reclădire. Ceva lipsea in puzzle-ul proiect.
Dimensiunile Bisericii-lungimea acesteia 32,00m consemnată în publicaţiile de specialitate nu «băteau»cu cei 27,00m de pe teren. Frontonul de formă triunghiulară de pe faţada principală mi se părea forţat, împins spre pronaos, susţinut de patru coloane în stil ionic, coloane atât de lipite de zidul Bisericii încat mă întrebam cum de-a incăput mâna meşterului la finisaje.
De ce trebuie restaurat Pridvorul exterior al Bisericii Domneşti de la Ruginoasa?
-pentru că datele culese pe cale orală în urma discuţiilor cu persoane din Ruginoasa cu o vârstă venerabilă, amintesc de pridvor.
-pentru că toate dimensiunile privind lungimea Bisericii-32m menţionată în publicaţiile consultate, sunt cu 5 m mai mari decât lungimea actuală a Bisericii: 27m.
-pentru că pe latura sudică a Bisericii se află îngropată in pământ ruinele unei coloane din piatră (mini peisaj cultural relict)
-pentru că în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Ruginoasa a avut neşansa de a se afla pe linia frontului, Biserica fiind expusă la mari distrugeri.
-pentru că incinta este structurată de două axe de compoziţie majore (-x/+x-----y/+y), definite prin cele două drumuri de incintă existente: DS1630-accesul principal spre Biserică şi DS1632-drum care relaţionează Palatul lui Cuza cu Biserica Domnească. Cele două drumuri existente se întâlnesc sub un unghi de 90. Intersecţia celor două axe este centrul geometric al «virtualului pridvor»
-pentru că drumul de acces din spaţiul profan, exterior incintei, în spaţiul semiprofan –incintă (DS1630), are ca punct terminus Sacrul-Biserica Adormirea Maicii Domnului; recte pronaosul Bisericii; pentru că drumul de incintă DS1632 –care relaţioneaza Palatul lui Cuza cu actuala Casă Parohială ,este un drum tainic, intim, al celor familiarizaţi cu locul, al celor de acasă;drumul stăpânului; drumul Domnului; intrucât criteriile structurante minimale de urbanism spun că un drum, o cale, transcede in altă dimensiune graţie unui volum care o întâmpina fără a-i obtura perspectiva (pridvor deschis)
-pentru că pridvorul deschis, prin simbolistica sa, transcede o simplă poartă în intrarea spre un alt univers pe care l-am numit universul umano-divin continuu.
-pentru că «a restaura o clădire nu înseamnă a o conserva, a o repara,sau a o reclădi; înseamnă a o readuce într-o stare completă care poate nu a existat nici o dată--Eugene Emmanuel Viollet-le Duc.
Pentru ca spectacolul final să fie complet, am propus construirea unui amfiteatru in aer liber, amplasat în incintă, pe latura stânga, în sensul drumului de acces în Biserică; acesta este amplasat cu 2m sub cota naturală a terenului.. Biserica, graţie amfiteatrului, se lasă privită dintr-un unghi imaginar, inexistent altfel.