Adăpost bioclimatic de locuit / Casa M

Adăpost bioclimatic de locuit

Proiectul a fost, de la început, o provocare -un buget extrem de redus şi multe vise. Tema cerea realizarea unui spaţiu privat dar deschis vizitatorilor, un spaţiu protejat de capriciile climei dar conectat cu natura şi un spaţiu uşor de apropriat şi cu care se poate relaţiona la fel de uşor. Interogările arhitecturale s-au îndreptat către genius locci al sitului şi către mentalităţile, nevoile şi aspiraţiile utilizatorilor.

Soluţia a apărut drept rezultantă a acestor forţe: un loc al interconectării şi interrelaţionării, un loc în natură, adăpostit sub o membrană exterioară naturală, din lemn, care se ridică dinspre nord şi se reuneşte cu pământul către sud. Acest strat protector se extinde dincolo de limitele casei creând senzaţia mişcării şi a creşterii.

Această casă este, în fapt, nu un spaţiu ci o structură potenţatoare, atât materială cât şi imaterială, suport al unui proces în care natura, oamenii, înţelesurile şi interconexiunile sunt mereu prezente în diferite cantităţi, interacţionând în scopul de a crea evenimente ce îmbogăţesc şi care conferă calitate locuirii.

Spaţiile locuinţei nu sunt predeterminate, ci create, distruse şi recreate constant de către utilizatori prin manipularea graniţelor. Fiecare element al casei este o limită care poate fi accentuată sau diminuată. Partiţionările mobile, lumina zenitală, închiderea terasei, scările interioare şi exterioare, bovindoul, peretele garajului, vegetaţia sau, de exemplu, chiar poziţia cuiva faţă de o fereastră sunt, după dorinţă, elemente care separă sau unesc spaţii interioare, spaţii interioare şi exterioare, spaţii de aici şi acolo. Astfel sunt create locuri cu semnificaţie. Locuri ‘între’, ce nu sunt presetate sau care au funcţiune prestabilită, ci locuri care sunt într-o constantă stare de nedeterminare - înăuntru sau înafară, închis sau deschis, privat sau comun, mare sau mic – adaptându-se nevoilor utilizatorilor şi creând relaţii (evenimente) între utilizatori, între utilizatori şi spaţii, între utilizatori şi obiecte din spaţiu sau între utilizatori şi semnificaţii ale spaţiului.

Deşi bugetul nu a permis realizarea unei case ecologice, proiectul aplică experienţa arhitecturii tradiţionale, precum şi cunoştinţele prezentului, pentru a reduce poluarea, consumul de energie şi costurile de utilizare şi pentru a conecta locuinţa cu mediul natural prin mijloace similare adaptării. Pentru aceasta, proiectul interpretează şi utilizează elemente din arhitectura tradiţională românească: conformarea planimetrică a casei (amplasarea spaţiilor de locuit şi acelor utilitare), dimensiunile şi distribuţia golurilor, coborârea acoperişului până la sol către nord pentru ptotecţie sau extinderea lui către sud pentru umbră.

Elementele prezentate mai sus sunt explorate în scopul de a redefini înţelesurile şi semnificaţiile arhetipale ale locuinţei pentru o familie a secolului 21 şi pentru evidenţia dimensiunea calitativă a unei locuiri şi vieţi interconectate.