Comentariul autorului:
Silueta simplă, de tip vagon, a construcției, specifică regiunii, desfășurată pe adâncimea parcelei, se integrează în tesutul urban într-un mod neostentativ, scopul fiind valorificarea aspectelor pozitive ale sitului.
Clădirea este împărțită în două registre, prin aspectul cromatic și prin finisaj. Cărămiziul zidăriei și învelitoarea de țiglă creaza un volum unitar, care se dezvoltă de la nivelul parterului în sus. Acest volum este așezat pe o bază albă, compusă din cele doua subsoluri, care realizează racordul cu terenul accidentat.
Panta terenului depășește 2 niveluri și pentru a atenua impactul către vale partiul este împărțit la jumătăți de nivel.
Parterul este racordat la nivelul străzii de acces Maior Cranta și se retrage în zona accesului, creand o articulatie între bază și volumul cu șarpantă. Zona tampon astfel obtinuta protejează accesul în casă, creand o continuitate vizuală între interior și exterior.
Compoziția fațadelor este dictată de jocul echilibrat între deschideri și închideri. Fațada la strada este o masă suspendată având câte o deschidere importantă pe nivel. Aceste deschideri sunt variabile pe înălțime și lățime, asigurand aspectul sculptural clădirii. Spre vale, către priveliștea orașului raportul plin/gol al fațadei este în favoarea suprafețelor vitrate.
Ferestrele fără parapet și balustrada din sticlă deschid și mai mult interiorul către oraș.
